Un britanic din doi nu ştie unde are inima, iar unul din trei nu-şi dă seama unde s-ar putea afla plămânii. Concluzia: cunoştinţele despre anatomie ale britanicilor n-au evoluat în ultimii 40 de ani, cât a trecut de la precedentul studiu de acest fel, realizat în anii ‘70. Vorbim despre locuitori ai unei ţări dezvoltate, în care oamenii beneficiază de o educaţie solidă şi, în orice caz, urmăresc cu aviditate seriale precum „E.R./Spitalul de Urgenţă”.

După anunţul privind confirmarea pandemiei de gripă porcină, Margaret Chan, preşedintele Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, a spus că virusul A/H1N1 se poate răspândi mai ales în ţările mai puţin dezvoltate, în care sistemul de sănătate e precar.

Oficialii români, întruniţi rapid într-un Comitet Naţional pentru Situaţii de Urgenţă, au anunţat, triumfal, că România s-a dovedit bine pregătită să dea piept cu perfidul virus. Dovada, spun ei, sunt cele 12 cazuri confirmate, dintre care 9 au fost deja tratate la Institutul Naţional de Boli Infecţioase „Matei Balş”. Pentru a transmite că lucrurile sunt luate în serios, însuşi premierul Emil Boc i-a ameninţat cu demiterea pe cei care lipsesc de la şedinţele Comitetului „fără să fie acceptate scuze şi acte de indisciplină”.

Există, totuşi, două pericole. Primul este acela al culcatului pe-o ureche. Al doilea, mai teribil, este ieşirea previzibilă a viruslui din Bucureşti. Izbânda în lupta cu virusul a fost posibilă şi fiindcă toate cazurile descoperite au ajuns rapid la „Matei Balş”. Numărul pacienţilor de până acum nu e mare; medicii s-au putut ocupa de ei în linişte, au folosit o parte din dozele antivirale aflate la dispoziţie. Totul a fost ca la carte.

Întrebarea nu e dacă virusul va „scăpa” de sub control, ci când. Iar atunci când bolnavii se vor afla nu la câţiva kilometri de spitalul de boli infecţioase, ci la zeci sau sute, lucrurile vor putea deveni cu ade vărat periculoase. Persoane din interiorul sistemului sanitar din România vin să ne liniştească şi în această privinţă: avem noroc – reţeaua de „infecţioase” e foarte bine dezvoltată.

Oricâte spitale vor fi fiind şi oricâte doze de antivirale, un lucru nu e: civilizaţie, bună creştere. Marele pericol pentru România, în acest context, e acela că oamenii nu au deprinderea de a se spăla pe mâini. Le lipseşte instinctul de a tuşi în batistă. Le e prea la îndemână să scuipe pe jos.

Cunosc un om care, în urmă cu trei săptămâni, a contactat o viroză severă. Om educat. Om ocupat. Nu s-a dus la medic, a zis c-o poartă pe picioare, că n-o să-l doboare o simplă răceală. A mers la serviciu zi de zi, cu încrâncenare. Cum să lase treburi nefăcute? S-a luptat cu aerul condiţionat care-l lovea în ceafă, cu deadline-uri teribile. A tuşit în batistă. După o săptămână, nu s-a putut ridica din pat. Pur şi simplu. A zăcut două zile. Când s-a întremat un pic, cât să-şi poată conduce maşina, s-a întors la serviciu. A ascultat parţial medicul care îi recomandase repaus şi un antibiotic puternic. După încă o săptămână, omul îşi revenise. În schimb, două colege de birou se aleseseră ele cu virusul.

Nu e vorba despre gripă porcină în această poveste. Ideea e că nu-i suficient să ştii unde e inima, să te speli pe mâini şi să tuşeşti în batistă. Dar e necesar.

Citiţi şi: Igiena precară va amplifica pandemia în România

Puteţi comenta şi pe http://www.calinhera.blogspot.com/.