Destructurarea mafiei din Portul Constanţei a închis, pentru moment, gura cârcotaşilor.
Da, PDL era băgat în contrabanda din port, zvonul era corect. Acesta este un răspuns oficial al DNA. Dacă rămâne doar o acţiune demonstrativă de genul "o dată şi gata", e ca şi cum ai vrea să te vindeci dintro singură doză de antibiotic.
Ancheta DNA a fost o acţiune serioasă, nu o cacealma, şi a vizat destructurarea sistemului mafiot din port. Reţeaua a fost deşirată şi expusă publicului până la vârf. Senatorul PDL Mircea Banias e un baron local intrat în declin dar protecţia politică pe care o exercita în rada portului a funcţionat până în ultima clipă. Iar Laurenţiu Mironescu, secretar general în MAI, este cel mai important trofeu din zona Puterii rostogolit de mascaţi pe altarul corupţiei. Mironescu nu era cunoscut în PDL şi în aparenţă nici nu era puternic. E o falsă impresie. Acest domn din Constanţa, ajuns numărul doi în MAI, nu vă este familiar tocmai pentru că era puternic.
Arestarea lui Mironescu pune reflectoarele pe o zonă întunecată a culoarelor Puterii, de ieri, de azi şi de întotdeauna. O elită funcţionărească putred de bogată şi care prosperă sub pătura călduroasă a oricărei guvernări. Fostul secretar general în MAI are afaceri din care rezultă profituri nete anuale de circa un milion de euro. Câştiga într-un an mai mult decât pot cheltui unii într-o viaţă. El reprezintă clasa socială dominantă în ecosistem. Oameni de afaceri fără scrupule, băgaţi până în gât în politică doar pentru a face bani. Pe una din firmele sale are venituri de milioane de lei având un singur salariat. Se ocupă de consultanţa afacerilor, ceva mai vag nu putea fi inventat. S-a asociat într-o firmă cu Banias şi Bălan, amândoi granguri în Autoritatea Portului Constanţa, pentru că era un alt mod simplu de a produce bani. Laurenţiu Mironescu are gulere albe, manşete impecabile şi maşini a căror întreţinere anuală valorează cât o garsonieră. Cum poate fi explicată atunci dorinţa sa de a se pune în serviciul public pentru un salariu de 800 de euro? Cu aceşti bani n-ar fi putut nici măcar să-şi achite cafelele băute la Marriott.
Ministerele, agenţiile naţionale, companiile de stat, instituţiile descentralizate sunt pline de băieţi de bani gata, de milionari cu luxul în sânge, sau de femeile fatale ale unor soţi bogaţi care îşi rod coatele la serviciu pentru câteva sute de euro lunar. Sunt consilieri în comisiile parlamentare, îşi parchează la subsol maşinile lungi şi puternice şi au devenit experţi în proiecte europene. E noua lor sursă de aspirat bani, îi găseşti înfipţi în comisiile de implementare sau torcând într-un birou anonim, aşteptând deschiderea sezonului de licitaţii. Se pricep la toate, îi ştiu personal pe toţi miniştrii şi secretarii de stat, au ciocnit împreună la nunţi şi zile de naştere, şi în general îi poţi depista în restaurante de lux, unde toacă idei şi îşi aranjează treburile. Sunt cai troieni trimişi de clientelă în interiorul cetăţii. N-au partid, sar ca puricii de pe o gazdă pe alta. Au o singură ocupaţie – să intre în combinaţii, şi din asta îşi plătesc apartamentele din Unirii sau limuzinele nemţeşti care fac demarcaţia între parveniţi şi restul lumii.
Laurenţiu Mironescu e un milionar cu multe vile, terenuri în centrul Constanţei, o nouă soţie, mult mai tânără, dar era obsedat să reintre în serviciul public după ce pierduse mandatul de deputat la alegerile din 2008. De câte ori cei ca el au fost întrebaţi de ce le place atât de mult să se sacrifice într-o funcţie publică prost plătită, toţi au răspuns că o fac din vocaţie. Că politica îi perpeleşte zi şi noapte şi că numirile în administraţia publică sunt o datorie de partid. Laurenţiu Mironescu a ajuns numărul doi într-un minister-cheie din România şi printr-un telefon mic cât un lat de palmă coordona controalele vamale a 47 milioane de tone de mărfuri care intră anual în Portul Constanţa, una dintre cele mai mari porţi de acces în Uniunea Europeană.
Cred că Traian Băsescu a evaluat raza de acţiune a exploziei rezultate din această anchetă. În comparaţie cu Adrian Năstase, pe vremuri, preşedintele joacă mai bine şah: el sacrifică nebunul pentru a da mat la rege. Însă cazul Mironescu arată căpuşeala infernală a administraţiei publice de către o specie de mutanţi politico-financiari ce trebuie stârpită. Pentru a mia oară repetăm aceeaşi placă: posturile trebuie depolitizate şi ocupate prin concursuri reale, nu contrafăcute. Lui Traian Băsescu îi place mult să amintească faptul că nu este omul jumătăţilor de măsură. Ca să fim înţeleşi, Mironescu reprezintă doar o jumătate de măsură.
Recomandările noastre
