EDITORIALUL EVZ: Giovanna Reggiani si Theo Van Gogh
- Adam Popescu
- 5 noiembrie 2007, 02:04
Ioana Lupea: "Crima de la Roma este comparabila ca impact public cu asasinarea regizorului olandez Theo Van Gogh. "
Desi fapta de care este banuit Romulus Mailat nu era motivata politic, autoritatile si presa din Italia au dezvaluit nationalitatea si etnia suspectului. Fapt care a provocat reactii xenofobe in lant impotriva romanilor foarte asemanatoare celor din Olanda: amenintari cu moartea, acte de violenta, revizuirea legislatiei privind deportarea si extradarea.
Omorarea Giovannei Reggiani si a lui Theo Van Gogh, revolta suburbiilor franceze, caricaturile daneze, toate evenimente dramatice, au pus in discutie valori fundamentale europene ca ospitalitatea si toleranta, libertatea de circulatie si integrarea alteritatii. Si au scos la suprafata resentimente latente, mascate de vocabularul corectitudinii politice. Provocata, Europa se izbeste de propriile limite, descoperind ca, in lipsa altor masuri, cuvintele politicoase si indiferenta sunt arme cu doua taisuri si nu tratament pentru frustrari si ura.
Corectitudinea politica a fost utilizata inclusiv in Romania ca pretext pentru a evita numirea si rezolvarea problemelor. Ca dovada, schimbarea numelui din tigani in rromi si cheltuirea unor sume importante pe nu se stie ce nu le-au rezolvat acestora situatia sociala. Prezentate ca masuri de integrare, doar au linistit constiinta guvernelor care s-au grabit sa bifeze in agenda inca o sarcina indeplinita. Este ca si cum ai da bani unui cersetor pe strada spunandu-i „domnule”. Te simti tolerant, generos si puternic, dar nu-l ajuti decat sa-si cumpere o paine si nicidecum sa iasa din saracie.
Fapta lui Romulus Mailat nu a scos la suprafata numai xenofobia italienilor la care privim cu o ingrijorare uimita. In oglinda, Romania, o tara cu grave probleme comportamentale, a reactionat aproape la fel, dar impotriva tiganilor. Italienii si-au gasit tapul ispasitor in romani, iar noi in tigani. Nu exista nicio diferenta intre declaratia prefectului Romei, Carlo Mosca, si cea a ministrului roman de externe, Adrian Cioroianu. Primul spunea ca sunt necesare masuri dure pentru ca, „in fata acestor animale, singura reactie este una de maxima severitate”. Iar cel de-al doilea isi marturisea public gandul de a cumpara „un teren in desertul acela egiptean, sa-i plasam acolo pe cei care ne fac de ras”.
Confruntate cu incidente violente in care sunt implicati imigranti din interiorul sau din afara spatiului comunitar, statele europene fac pasi inapoi, renuntand incetul cu incetul la valori esentiale. Primul efect este contaminarea cu xenofobie a unor forte politice si publice pana atunci rationale si echilibrate. In Italia, stanga a preluat imediat discursul dreptei radicale, la fel si partidul crestin democrat la putere in Olanda, dupa asasinarea lui Theo Van Gogh. Cel mai dur politician francez in timpul revoltelor din suburbii a fost ministrul de interne Nicolas Sarkozy si nu Le Pen. Inchiderea granitelor, extradarea si deportarea fara sentinte judecatoresti vor deveni, fara o contrareactie, masuri curente in UE. Decat sa reevalueze politicile de integrare privind in fata saracia, lipsa de educatie si infractionalitatea, guvernele prefera sa inchida usa Europei si frontierele statelor membre.