Cred că a sosit vremea să terminăm cu basmele. Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici au încălzit prea tare imaginaţia unora şi au dat naştere la prea multe speculaţii.
Partid, mişcare, nouă ordine instituţională. Pur şi simplu trebuie să se materializeze. Niciodată nu m-am simţit atât de apropiat de vederile politice ale profesorului Valeriu Stoica. Dânsul spune că trebuie să terminăm cu basmul Albă ca Zăpada. Sunt întru totul de acord şi când spune că Albă ca Zăpada este pentru copiii de până la şapte ani. Cineva trebuie să se gândească şi la aceşti copii, mai ales atunci când vezi că politicienii se îndatorează ca să plătească pensii şi salarii mai mari funcţionarilor de astăzi. Noi ştim că, de fapt, datoriile le vor plăti copiii care acum au sub şapte ani. Şi nu doar ei. Cineva trebuie să se gândească şi la viitorul acestei ţări, pentru că la masa de manevră a pensionarilor jinduiesc toate partidele.
Mai mult chiar decât profesorul Stoica, eu cred că trebuie să terminăm şi cu alte basme. Iată care: 1. Organizarea administrativ-teritorială. Basmul e în programul de guvernare al actualului cabinet şi el trebuie să fie pus în aplicare până în anul 2012. Altfel, nu se mai poate face decât în 2016. Odată făcută, noile judeţe trebuie să funcţioneze ca unităţi administrative cu atribuţii de dezvoltare. Avem şansa să dinamităm actualul sistem feudal de organizare a instituţiilor locale, dar şi să folosim banii europeni pentru proiecte regionale de anvergură. Urmează exerciţiul bugetar european 2014-2020. Dacă pe primul l-am ratat, poate măcar profităm de al doilea.
2. Legea asistenţei sociale. Acest basm a stat 5 luni în Senat şi nu s-a găsit o majoritate să îl deblocheze. Dacă vrem să scăpăm de generosul stat social pentru care blamăm stânga politică, atunci trebuie să trecem de la basme la fapte. Aceasta este o lege cadru. Pe lângă legea cadru mai sunt încă 20 de legi speciale care trebuie modificate, astfel încât să intre în vigoare de la 1 ianuarie 2012. Dacă terminăm şi cu acest basm, atunci putem elimina măcar o parte din risipa din sistem. Da, ştiu, în 2012 e an electoral şi primarii trebuie să dea mită electorală, dar poate la anul se abţin. 3. Votul uninominal. Referendumul din 2007 a mai creat un basm important pentru români: votul în circumscripţii uninominale. În 2008, basmul a rămas tot basm, pentru că au intrat în parlament mulţi politicieni care au pierdut alegerile în colegiu. Se vorbeşte pe la colţuri că basmul cu uninominalul va rămâne tot basm şi în 2012, când ne vom întoarce iar la sistemul de liste. De fapt, un fel de amestecătură germană - unii vor trage în colegii uninominale (de obicei fraierii din partide), iar alţii (elita vizionară a partidelor) se vor pune pe liste. Poate terminăm şi cu basmul cu uninominalul în 2012 şi toţi membrii Parlamentului vor fi aleşi uninominal, într-un singur tur. 4. Votul prin corespondenţă. Acest basm s-a născut din grija nemărginită a politicienilor pentru cei 3 milioane de români care muncesc şi trăiesc în afara graniţelor. E adevărat că mai sunt mulţi alţi români în interiorul graniţelor care, dintr-un motiv sau altul, nu pot vota în secţiile la care sunt arondaţi. Cred că şi lor le-ar plăcea basmul cu votul prin corespondenţă. Dacă îi considerăm pe toţi aceştia cetăţeni români, atunci ce ar fi să le dăm şi lor dreptul să voteze. De-adevăratelea. Iată un alt basm care ar trebui să sfărşească în realitate până în 2012. 5. Revizuirea Constituţiei. Marele basm al anului 2012 este modificarea legii fundamentale - justiţie eficientă, judecători responsabili, imunitate parlamentară doar pentru declaraţii politice, restabilirea echilibrului între instituţii, confiscarea averilor dobândite ilicit şi altele. Terminăm şi cu basmul revizuirii Constituţiei în 2012? Sau facem una nouă? 6. Trei sute de parlamentari. La referendumul din 2009 românii au mai scris un basm. Se făcea că şi-ar dori mai puţini parlamentari decât avem acum. O simplă modificare a legii electorale cu majoritatea din Parlament ar termina şi acest basm, iar Parlamentul din 2012 ar fi ceva mai suplu.
De acord cu profesorul Stoica şi când spune că avem nevoie de viziune politică şi curaj. Mai ales curaj, aş întări eu. În ce priveşte viziunea politică, un element fundamental al acesteia este să observi că lucrurile în jurul tău s-au schimbat fundamental. Deci, gata cu basmele!
Recomandările noastre
