Grigore Cartianu: "Milica si Milut ne-au reamintit, in 2007, de contramanifestatiile oamenilor lui iliescu din anii '90".
Piata Universitatii, 29 septembrie 2007. O banala intalnire a lui Traian Basescu cu o parte dintre simpatizantii sai se transforma intr-o disputa politica penibila si absurda. O disputa cu multe invataminte pentru ambele tabere. Mai ales pentru seful statului, in care si-au pus sperantele atatia romani. De partea cealalta, insusi cuvantul „tabara” e usor exagerat: trioul Emil Constantinescu-Marian Milut-Aurelian Pavelescu mai are putin si reprezinta multimea vida.
Basescu a comis sambata doua greseli deranjante. Prima: a intarziat nedefinit de mult. Trebuia sa vina la ora 17.00... sau la 19.00... Cert este ca a sosit in jurul orei 20.00, iar intarzierea nu le-a picat bine celor veniti punctual la intalnire.
A doua eroare, a doua dezamagire: Basescu n-a prezentat promisul „raport in fata natiunii”. Doar muzica populara si un mesaj populist: „Nu exista romani buni si romani rai. Exista doar romani buni”. Sa-i furnizam presedintelui o lista de romani buni - ma rog, „oligarhi” buni: Ion Iliescu, Viorel Hrebenciuc, Dinu Patriciu, Calin Popescu-Tariceanu, Verestoy Attila, Corneliu Vadim Tudor... plus „cei 322” de parlamentari care l-au suspendat. Buni baieti, chiar foarte buni!
Dar sa ne intoarcem la fantomele de pe trotuarul celalalt. Am fost sambata in Piata si am poposit inclusiv „la Arhitectura”, sub balconul de la Universitate. Il auzisem pe Emil Constantinescu vorbind despre „spiritul Pietei”. Ca participant la demonstratia-maraton din aprilie-mai 1990, n-am regasit nimic din acel spirit. Am gasit, in schimb, un fel de sedinta de spiritism. Se simtea spiritul fermelor de prin campiile Calarasilor, de unde si-o fi adus bietul Milut doua dube de salariati-simpatizanti.
Nu Milut si aghiotantul sau Pavelescu sunt insa tema acestor randuri. In primul rand, pentru ca n-au nicio legatura cu Piata Universitatii ‘90. Apoi, pentru ca oamenii vin de nicaieri si se indreapta spre niciunde. Daca-i asculti, iti vine sa aprinzi o lumanare si sa pui o cruce pe mormantul PNTCD. Si e tare pacat, pentru ca in urma cu 12-13 ani acest partid insemna Corneliu Coposu si Ion Ratiu. E ca si cum Vali Vijelie si Florin Salam ar pretinde ca sunt urmasii lui John Lennon si ai lui Elvis Presley...
In schimb, Emil Constantinescu a insemnat ceva. El a fost in Piata Universitatii ‘90 si a fost propulsat de spiritul Pietei - si de mostenirea Seniorului Coposu - pana la fotoliul de presedinte. Mii de „golani” ai acelor vremuri - cum i-a numit (si ne-a numit) Ion Iliescu - n-au obtinut niciun profit din acea investitie civica si morala. Unii au fost stalciti in bataie de minerii lui Ion Iliescu. Altii s-au risipit prin lume, oripilati si ingroziti. Emil Constantinescu - pe atunci numit cu duiosie Milica - nici n-a fost batut, nici n-a emigrat. A ajuns presedinte. Si n-a facut nimic pentru a legifera spiritul Pietei. L-a lasat acolo, suspendat in amintirile noastre de „golani” naivi si incorigibili...
Acum, Emil Constantinescu revine si concesioneaza „Kilometrul zero al democratiei”, parcela cu parcela: ala are dreptul sa vina aici, alalalt nu are dreptul; ala poate sa cuvante, alalalt nu poate. Mai bine ar fi rezolvat ceva cu lustrarea securistilor si a activistilor in mandatul sau de sef al statului. Nu de altceva, dar parca asa suna Imnul golanilor: „Mai bine haimana decat tradator / mai bine huligan decat dictator / mai bine golan decat activist / mai bine mort decat comunist!”.
Stiti ce s-a ales din aceste idealuri pe care le-ati fredonat alaturi de noi, domnule Constantinescu? In 2000, cand v-ati incheiat mandatul de patru ani, tortionarii Enoiu si Plesita continuau sa aiba o pensie de 20 de ori mai mare decat martira Elisabeta Rizea din Nucsoara! Sambata s-a mai intamplat ceva care-l desparte pe dragul domn Constantinescu de spiritul Pietei: contramanifestatia. In anii ‘90, de asa ceva se ocupa FSN-ul, cu Ion Iliescu la pupitru si Dan Iosif, N.S. Dumitru sau Dan Martian la executie. Pe 28 ianuarie 1990, marele miting al opozitiei unite (PNTCD-PNL-PSDR/ Cunescu), din Piata Victoriei, a fost bruiat de contramanifestatia brutala a FSN, cu lozincile sale bolsevice: „IMGB face ordine”, „Moarte intelectualilor”, „Noi muncim, nu gandim”, „Bosorogii fara dinti / vor s-ajunga presedinti”... Acum, de contramanifestatii se ocupa FSN-istii anului 2007: Milica si Milut. Doi oameni demni de toata mila...
Cititi si: Piata Universitatii, prea mica pentru doi presedinti
Recomandările noastre
