Mircea Marian: "Uneori mi se face mila de Miron Cozma. Tara a trecut prin nu stiu cate mineriade, oameni nevinovati au fost omorati, altii au fost stalciti in bataie, au fost incendiate cladiri si ne-am facut praf imaginea in strainatate, dar un singur om a infundat puscaria pentru toate aceste nenorociri."
Cozma. Nu vreau sa spun ca individul ar fi nevinovat. A fost un instrument al politicienilor, dar era permanent constient de ceea ce facea. Cazul sau justifica foarte bine credinta populara ca, in Romania, justitia actioneaza doar daca nu ai protectie politica.
Ieri, procurorul general Laura Codruta Kovesi a infirmat punerea sub urmarire a lui Iliescu in dosarul mineriadei din iunie 1990. Niste chichite procedurale, greu de inteles pentru cei din afara sistemului judiciar, au facut ca dosarul sa fie retrimis la o sectie a Parchetului. De fapt, nici unul dintre demnitarii care i-au chemat pe mineri si i-au ajutat sa terorizeze un oras intreg nu a fost condamnat si nu a ajuns la puscarie. Au inceput cateva procese, dar inainteaza in ritm de melc.
Recunosc, am o frustrare personala, legata de ceea ce s-a intamplat atunci. Eram student si am scapat de ciomageala printr-o minune. In fata Institutului de Arhitectura, am vazut cum il pisau cu batele pe un student ochelarist, venit la cursuri. O suta de metri mai incolo, un vagabond batran, cu un aer ratacit, tocmai era calcat in picioare, pe motiv ca nu se afla la munca. Scenele acestea m-au determinat sa ocolesc Piata Universitatii, locul in care absolut toti studentii erau batuti si apoi predati militienilor, pentru a fi dusi in arestul de la Magurele.
Minerii nu au fost doar tolerati de autoritati, ci sprijiniti. Au avut trenuri care i-au adus la Bucuresti, au fost cazati si hraniti de Armata. Ministerul de Interne si procuratura au cooperat cu ei, acceptand ca minerii sa efectueze arestari in locul lor. Marian Munteanu, liderul informal al celor din Piata Universitatii, a fost predat autoritatilor dupa ce ortacii lui Cozma l-au batut bine, dar au renuntat sa-i taie capul. Militienii si jandarmii asistau impasibili la scenele de violenta, iar in unele cazuri, daca minerii nu-si lasau victima inconstienta, mai aplicau si ei niste lovituri de bocanc si de baston.
Iar Ion Iliescu, proaspat ales presedinte al Romaniei, a fost cel care a patronat aceasta adevarata noapte a Sfantului Bartholomeu. Asa cum, in 1572, regina-mama Caterina de Medici a vrut sa scape de opozitia hughenotilor, asa a sperat si Iliescu sa se debaraseze definitiv de taranisti si liberali. Nu a reusit, dar mii de oameni au avut de suferit de pe urma ambitiilor sale politice si tara a fost izolata.
Au trecut 17 ani. Astazi, fostul presedinte da lectii de etica si avertizeaza ca Traian Basescu vrea sa instituie o dictatura, dupa modelul lui Vladimir Putin. Nu stiu cu ce termen - tupeu, obraznicie, cinism sau cine stie ce alta expresie relevanta - as putea descrie atitudinea domnului Iliescu. Alegeti dumneavoastra.
Recomandările noastre
