Foarte pu?ine lucruri mai sunt de spus în România de azi. Intr?m în alt? epoc?, în care sentimentul neputin?ei va amu?i ?i ultimele voci critice. E prea mult, prea pe fa??, prea absurd.

Ca na?iune, ne-am dat arama pe fa?? dup? ce am încercat cu degetul democra?ia. Platon scria în ”Republica” sa c? democra?ia conduce direct la tiranie, ?i a?a ?i este în democra?iile imature. Cele vechi ?i rutinate ?i-au creat mecanisme care împiedic? acest proces, dar în ??ri în care înc? se gânde?te cu stomacul sau cu televizorul alunecarea spere tirania majorit??ii este foarte u?oar?. Majoritatea la care au dus alegerile democratice recente, la noi, începe s? semene cu democra?ia popular? din cel?lalt regim. În noul Parlament opozi?ia e decorativ?, b?nuiala mea e c? UDMR a fost l?sat? în b?ncile Opozi?iei doar ca s? par? c? mai avem a?a ceva. Curând USL va fi silit? s? inventeze partide ”de opozi?ie”, cum se întâmpl? în unele state din America Central? ?i de Sud, c?ci tare m? tem c? PDL-ul va imploda precum PN?-CD-ul de alt?dat?. PDL nici nu meri t? s? supravie?uiasc? în forma actual?, pentru c? s-a dovedit înc? o dat? un partid oportunist care-a fost puternic cât a fost puternic B?sescu, pentru ca apoi s? cad? în marasm ?i-n neputin??. Cât despre pre?edintele prizonier la Cotroceni, ar fi fost mai bine s?-?i dea demisia decât s? coabiteze cu cei care-au încercat doar acum câteva luni s?-l debarce printr-o lovitur? de stat. Sunt mai mult decât dezam?git de decizia lui. Printr-o procedur? democratic? electoratul a consfin?it venirea la putere a grupului care a pus la cale puciul din iulie. Comisia de la Vene?ia nu mai las? nici un dubiu c? în acele zile, cum a observat presa noastr? liber?, toate legile ?i institu?iile statului român au fost c?lcate în picioare de aceia?i oameni care sunt azi la putere. Mai mult, în Parlamentul-mamut ?i în guvernul-mastodont se reg?sesc penali de toate felurile ?i categoriile, incompatibili ?i corup?i, fo?ti membri ai Securit??ii. În fruntea lor se afl? un plagiator dovedit. Toate aceste lucruri ru?inoase (fiindc? atât ne mai trebuia pentru imaginea noastr? în lume) nu au p?rut s? conteze prea mult pentru aleg?tori. Este dovada acelei imaturit??i a democra?iei noastre despre care am vorbit. Dar toate acestea sunt atât de clare, atât de f?r? echivoc, încât practic nu mai simt nevoia unei critici a st?rii de fapt. Ce s? mai scrii, când totul e sub orice critic?? S? vorbe?ti, punctual, despre un ministru sau altul? Dar ce mi-e Tanda, ce mi-e Manda? Când ai de-a face cu un întreg sistem al deciziei politice f?r? frâne ?i opreli?ti, luat? nu în favoarea comunit??ii, ci a grupurilor de interese ajunse la putere, ajungi foarte repede s? scrii, de fapt, s?pt?mân? de s?pt?mân?, unul ?i acela?i articol. Este ceea ce vreau s? evit. Voi l?sa ?i eu gazet?ria gazetarilor, începând de la 1 ianuarie, ca aproape to?i ceilal?i comentatori din zona intelectual? ?i cultural?. Cât a mai fost o speran??, am luptat pentru ea, împotriva firii ?i preocup?rilor mele, ?i am suportat consecin?e dintre cele mai nepl?cute. Nu aceste consecin?e m? fac îns? s? renun?, ci sentimentul inutilit??ii, de-acum, al oric?rui efort. Voi r?mâne, cum am mai spus-o, un exilat în propria sa ?ar?.