Într-un lung discurs (23 de pagini), ţinut săptămâna trecută în faţa tineretului liberal, Antonescu a invocat de nu mai puţin de zece ori numele creatorului divin. Pentru comparaţie, doar numele lui Băsescu apare mai frecvent – de vreo 15 ori. Interesant însă este faptul că liderul PNL îl cheamă pe El în sprijinul USL şi spune că nu poporul, ci bunul Dumnezeu trebuie să aibă grijă ca alianţa cu ateul Ion Iliescu şi fostul turnător al securităţii Dan Voiculescu să supravieţuiască cât mai mult timp. "Cred în Dumnezeu şi nu în rolul maselor în chestiunea asta, chiar şi în chestiunea asta", a spus Crin Antonescu.

După opinia mea, este un lucru minunat atunci când un politician crede în ceva. În altceva decât bani şi putere, vreau să spun. Şi este dreptul lui Antonescu să-şi închipuie că Băsescu are coadă, corniţe şi furcă, în timp ce Iliescu şi Voiculescu au fost cooptaţi în tabăra celor fără de sex, dar cu aripioare şi o aură luminoasă deasupra capului.

Dar nu-mi dau seama ce alt argument, în afară de faptul că, probabil, aşa i-a transmis Dumnezeu, mai are liderul PNL atunci când susţine că este un liberal. Am citit atent discursul doctrinar ţinut în faţa organizaţiei de tineret şi principala problemă a lui Antonescu pare să fi fost să respingă acuzaţia că partidul pe care-l conduce nu mai are nicio legătură cu ideologia pe care, teoretic, şi-a însuşit-o. În fraze lungi şi încâlcite, bântuite de un uşor misticism („Nu mi-a dat Dumnezeu şansa să fiu evreu") liderul PNL explică alianţa cu PSD şi mesajul populist al USL.

Antonescu vorbeşte, de exemplu, despre "proprietate", dar nu despre proprietatea privată. De altfel, nici în alte discursuri oficiale ale liderilor opoziţiei şi nici în programul USL nu am găsit nimic despre diminuarea rolului statului în economie sau despre privatizare. În plus, preşedintele PNL îşi justifică discursul naţionalist, tot mai apropiat de cel al României Mari şi pare că critică liberalismul pentru "germenul universalist". "Liberalismul, faptul că fiecare îşi ia lumea în cap şi face ce vrea, faptul că nimeni nu mai are niciun Dumnezeu şi îşi permite nu ştiu câte libertăţi, a făcut ca sentimentul naţional să slăbească, a făcut ca identităţi seculare, naţionale în principal, să devină relative", spune teoreticianul Antonescu.

În esenţă, PNL este un partid liberal pentru că Băsescu spune că nu ar mai fi – cam acesta este firul logic al expunerii preşedintelui PNL. Sunt de acord că liderul informal al PDL nu pare a fi cel mai îndreptăţit personaj care să se amestece într-o dispută doctrinară. Atunci când Băsescu a afirmat ferm că nimeni nu poate contesta că Dinu Patriciu ar fi un liberal nu prea am înţeles pe ce se întemeiază această sentinţă. Patriciu a făcut avere pe spinarea statului şi politică împreună cu PSD (pe care l-a şi sponsorizat). Poate că unii îşi închipuie că poţi ca, pe de o parte, să propovăduieşti ideile lui Friedman, iar pe de altă parte să faci afaceri oneroase cu guvernul Năstase. Eu nu cred în asemenea liberali. Dar nici Crin Antonescu, prins între alianţa cu Iliescu şi parteneriatul cu patriarhul, nu mai are argumente raţionale, aşa că acum îl coboară în mlaştina politicii româneşti pe însuşi bunul Dumnezeu.

Ce mă îngrijorează puţin în noul discurs crinantonescian este latura mistică. De obicei, sentimentul acesta, că ţi s-a încredinţat o misiune divină, că rolul tău este să călăuzeşti masele şi să le dai lumină, apare la politicienii ajunşi deja la Cotroceni, după vreo doi, trei ani, de excese ale puterii. Dar Crin Antonescu nici măcar nu a fost ales preşedinte al României. Nu-mi dau seama dacă omul o va lua pe urmele babelor din satul bunicilor şi va ajunge să dea acatiste pentru ca El să-i trăznească pe toţi cei care l-au supărat sau ne pregăteşte ceva mai serios şi, din 2014, vom avea parte de o interesantă combinaţie de socialism şi teocraţie.