Exista momente cand tara pare sa o ia razna. Cand totul devine sumbru, iar viata se preschimba in moarte. In acele clipe de intunecare a ratiunii, te intrebi, neputincios: Doamne, cand se va sfarsi? Si, trecand in revista victimele inutile ale unor morti inexplicabile, iti vine sa urli: ce fel de tara e cea in care tinerii traiesc confuz si mor stupid? Romanii par sa fi intrat intr-o spirala a nebuniei sinucigase. Ultimele exemple sunt halucinante.

Cazul 1: gemenele din Cluj-Napoca. Cand doua fete de 25 de ani, inteligente si cultivate, isi pun gatul in streang, te intrebi, socat: ce le-o fi facut sa renunte la viata?

Erau absolvente de facultate, vorbeau cateva limbi straine si proveneau dintr-o familie instarita. Parintii lor – un cadru universitar si o doctorita – avusesera grija ca fetele sa nu resimta brutal socurile vietii. Tatal incepe sa-si reproseze tocmai acest lucru: „Au primit tot ce au vrut, si aici cred ca am gresit”.

Complicata e uneori viata! Esti tentat sa-i intelegi pe copiii-victime ale inculturii, obtuzitatii, dogmatismului ori chiar ticalosiei parintilor. In astfel de cazuri, chiar si tragediile tinerilor capata explicatii credibile.

Dar cand ei, parintii, se straduiesc din rasputeri sa le asigure copiilor un trai bun, o viata decenta, un viitor, cand vezi ca ai de-a face cu niste parinti responsabili, atunci cum sa-ti explici decizii fatale precum cea luata de surorile Bodis? Iata o situatie in care te simti neputincios in fata unei realitati crude, feroce, nemiloase.

Cazul 2: eleva din Harghita. O fata de 17 ani s-a spanzurat pentru ca parintii nu voiau s-o lase sa-si termine liceul. Grija lor era s-o marite cat mai repede, ca aveau „o partida buna”. Tanara invata foarte bine, ba chiar facuse pasiune pentru carte. Aici, ne aflam in situatia amintita anterior: parinti primitivi si fara suflet.

Cazul 3: elevul Bogdan si profesoara Corina. Ecuatia e arhicunoscuta: el – 19 ani – s-a indragostit de ea – 27 de ani; el – burlac, ea – maritata; el – in banca, ea – la catedra; el – in mormant, ea – se pregateste sa plece cu sotul in America.

S-au scris romane, s-au produs telenovele, s-au spus nerozii apocaliptice. Niste maidanezi de presa – nu intamplator inruditi cu spaga, incuscriti cu santajul si logoditi cu haznaua – au transformat tragedia elevului in linsarea profesoarei. Personaj duplicitar si dascal imoral, Corina a fost prezentata drept ucigas cu sange rece. Neroziile dandiaconesciene si fantasmele luislazarusiene au creat o realitate paralela, care aduce a ospiciu.

Printre altele, profesoara a fost gasita vinovata (de catre huhurezii otevisti), printr-o sentinta definitiva si irevocabila, pentru intentia de a parasi tara cu scopul de a-si reface casnicia pe pamant american.

In situatia creata, femeia chiar are nevoie sa plece unde-o vedea cu ochii. In tara asta nu mai poate trai normal nici daca se ascunde in vreun catun pierdut printre munti.

Du-te, Corina, lumea e mare! Dar inainte de a pleca, deschide larg fereastra: sunt multi care vor sa sara pe ea!