Horia Ghibuţiu: Pe 1 ianuarie, cu ocazia Concertului extraordinar de Anul Nou de la Viena, dirijorul Daniel Barenboim a contrazis magnific vechea zicere „când tunurile vorbesc, muzele tac“.
Departe de Gaza, adică la aproximativ 2.400 de kilometri - cât despart Viena de teatrul de război din Orientul Mijlociu -, cel mai mediatizat eveniment al muzicii clasice, televizat în direct de 71 de ţări, a transmis un tulburător simbol al păcii, prin bagheta celui de-al 14-lea dirijor ajuns la pupitrul acestor concerte cu o tradiţie începând din 1939.
Splendida sală vieneză Musikverein a cunoscut o serie de premiere în 2009, după cum s-a putut constata şi din excelenta transmisie a TVR (sunt cam singurele cuvinte bune meritate de televiziunile noastre după Sărbători...). Concertul a fost o ediţie memorabilă fiindcă între valsurile familiei Strauss şi-au făcut loc acordurile unei simfonii de Josef Haydn, marcând comemorarea a două veacuri de la dispariţia compozitorului. Mai presus de această derogare, rară în istoricul unui concert cu repertoriu conservator şi gustată doar de melomani, a impresionat însă invitarea dirijorului israeliano-argentinian Daniel Barenboim la un eveniment asistat pe viu de 1.750 de spectatori, pentru ale căror scaune sunt de obicei circa 60.000 de cereri!
De ce a fost atât de inspirată alegerea lui Barenboim? Pentru că, sub bagheta lui, „Poveştile din Orient“ ale lui Johann Strauss-fiul, interpretate în prima parte a concertului, au sunat cu totul altfel în aceste zile ale asediului din Gaza. Şi mesajul dirijorului, care şi-a manifestat speranţa că 2009 va fi un an al păcii în lume şi al dreptăţii în Orientul Mijlociu, a amintit audienţei de conflictul care a umbrit sfârşitul lui 2008 şi începutul lui 2009. Dincolo de acestea, vocea lui Daniel Barenboim trebuie să fie ascultată, întrucât el însuşi este cel mai bun exemplu că muzica triumfă acolo unde negocierile eşuează. El a înfiinţat, alături de intelectualul palestiniano-american Edward Said, West-Eastern Divan Orchestra, prima în care cântă împreună tineri muzicieni israelieni şi palestinieni. Israelianul Barenboim a acceptat şi cetăţenia de onoare palestiniană, acordată ca o recunoaştere a eforturilor sale de a-i apropia pe tinerii palestinieni de muzică.
În aceste vremuri de conflict, „Evenimentul zilei“, ziarul românesc care are un trimis special în zona de război - neobosita Oana Dobre -, vă invită să nu uitaţi de marea muzică. Şi de îndemnul la responsabilitate lansat de un dirijor care a ştiut să conducă „Marşul lui Radetzky“, superba piesă ce încheie tradiţional concertul vienez, probabil cum a imaginat-o însuşi Johann Strauss-tatăl: nu prea alert, deoarece soldaţii feldmareşalului imperial Josef Wentzel Radetzky von Radetz mărşăluiau la triumf, nu alergau!
Unde duce conflictul din Gaza nu ştie nimeni. Ştim însă de turneul orchestrei israeliano-palestiniene a lui Barenboim, care va cânta luna aceasta în Qatar, la Moscova şi la Scala din Milano, cu un singur ţel: să transmită lumii că tunurile ar trebui să tacă atunci când vorbeşte muzica.
Citiţi şi: Supravieţuitoare din infernul Gaza: „Ce pământ sfânt e ăsta?“
Recomandările noastre
