Când ultimul miting al poliţiştilor a degenerat într-un concurs de trivialităţi ( "Ieşi afară, javră ordinară!") la adresa preşedintelui României (numele este puţin important) şi de caschete azvârlite de "oamenii legii" mai abitir ca nişte absolvenţi de Stanford, un ministru şi-a dat demisia.
Într-un stat normal acesta este un gest firesc. Nu spun că România este un stat normal, ci doar că demisia lui Vasile Blaga a fost un gest normal într-un asemenea context. În momentul în care protestele au degenerat într-o manifestare ce a lezat imaginea poliţiei şi a contribuit la procesul de disoluţie a autorităţii a fost firesc ca Vasile Blaga să-şi asume responsabilitatea.
Nu pot să înţeleg de ce, după crima de la Piatra-Neamţ, nu pică niciun cap, nici măcar al şefului Inspectoratului de Poliţie al Judeţului (IPJ) Neamţ, Aurelian Şoric, mare iubitor al limbii lui Shakespeare. În nicio ţară civilizată un înalt ofiţer de poliţie nu ar fi rezistat în funcţie după ce i-a oferit protecţie publică explicită interlopului Gheorghiţă Mararu, fie-i ţărâna uşoară! Mă refer aici la declaraţia lui Şoric potrivit căreia defunctul Mararu nu era un cămătar, ci un om care dădea bani cu împrumut. Am înţeles însă că dobânda percepută o cam depăşea pe cea de referinţă şi că recuperarea sumelor de la răuplatnici nu respecta cu stricteţe normele Băncii Naţionale a României.
Aurelian Şoric va fi cercetat disciplinar, pentru "afirmaţiile publice şi conduita profesională", la solicitarea ministrului de interne, Traian Igaş. N-am înţeles de ce nu a fost suspendat imediat din funcţie. Explicaţia potrivit căreia, în această fază, procedura nu permite suspendarea, nu este convingătoare. De două zile, Corpul de Control al ministrului de interne face verificări la Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Neamţ, privind managementul conducerii instituţiei. Activitatea de control este coordonată de chestorul principal Aurel Vlădulescu, căruia Traian Igaş i-a cerut să tragă concluziile în regim de urgenţă, în termen de o săptămână.
Mă întreb de ce abia acum o anchetă , când poliţistul Aurelian Şoric era vecin cu interlopul Gheorghiţă Mararu. Când s-a apucat să-şi ridice casa, când a împrumutat mistria de la vecinul Mararu, s-a sesizat cineva? S-a făcut atunci vreo anchetă? Ştiau instituţiile abilitate aceste lucruri? S-a luat vreo măsură? Nu. Ce s-a întâmplat la Neamţ nu este doar un caz cu efecte judeţene. Consecinţe pot apărea la nivel naţional şi dintre cele mai grave. Sunt convins că interlopii din toată ţara au urmărit la televizor funeraliile lui Mararu şi l-au văzut pe şeful poliţiei judeţene Neamţ cum i-a luat apărarea. Înclin să cred că li s-au umflat un pic muşchii pe ei (ca să folosesc un limbaj de cartier) şi au făcut niscaiva planuri de căsăpire a interlopilor rivali. În mijlocul acestor războaie între clanuri ar putea cădea - aşa cum se întâmplă de fiecare dată - oameni nevinovaţi, care s-au aflat la locul nepotrivit, în momentul nepotrivit.
Aurelian Şoric susţine că nu poate fi tras la răspundere din punct de vedere disciplinar, pentru că a acţionat după "manualul poliţistului eficient", iar cel suspectat că ar fi criminalul a fost reţinut. Nu sunt sigur că acest lucru s-a petrecut pentru că a fost omorât prietenul lui Şoric , sau pentru că Şoric a servit interesul public ca la carte. Mi-ar fi plăcut însă ca poliţiştii care au protestat în faţa Palatului Cotroceni (demers justificat, cu excepţia limbajului folosit de unii dintre ei) să facă acelaşi lucru şi în faţa IPJ Neamţ, deoarece comportamentul lui Şoric îi face de râs în ochii celor care îi plătesc şi pe care ar trebui să-i apere. N-ar fi fost rău să-i scandeze şi câteva lozinci din repertoriul arhicunoscut.
Recomandările noastre
