Horia Ghibuţiu: "Se făcea că, într-o dimineaţă, preşedintele Traian Băsescu se trezi bine-dispus."
Răsfoi cu un aer distrat programul ce fusese pregătit pentru ziua respectivă, prea mare lucru nu se anunţa: o acţiune la Sulina, ceva cu nişte tabere pentru copiii românilor de pretutindeni. Încă nu apucase să-l facă turnător pe „Felix”, nici pe reporteri - mai răi decât Securitatea.
Ca să nu-şi schimbe dispoziţia la cafeluţă, dădu la o parte ziarele-tonomat. Din ele căzură nişte cărţi. Se opri o clipă la presa sportivă şi bine făcu, fiindcă fusese gata să uite de ziua de naştere a europarlamentarului George Becali, aşa că notă laconic în agendă: „sms gigi la multi ani. a semnat bergodi?”. P
e neaşteptate, în încăpere îşi făcu apariţia un muscoi care începu să se învârtă în jurul măsuţei pe care se aflau micul dejun şi presa. Iritat, preşedintele dădu din mână - „ce naiba păzesc ăştia?!” - , se ridică să închidă fereastra, iar la întoarcere observă un dosar pe care scria „Relaţii Externe”. Îl deschise şi constată că primele pagini conţineau extrase din cea mai recentă conferinţă de presă a preşedintelui Republicii Moldova, Vladimir Voronin. „Ia să vedem ce mai debitează Volodea”, îşi zise preşedintele, brusc înveselit. „Aţi văzut ce bucurie era în presa de opoziţie că FMI a plecat din ţară, ca o femeie cum pleacă de la un bărbat. Au plecat şi în 2001, au plecat încă o dată în 2004, au plecat şi acum”, citi preşedintele amuzat, trecând repede peste adnotările consilierilor („în eventualitatea unui răspuns, posibilă exploatare electorală a declaraţiei lui Voronin, în antiteză cu poziţia dumneavoastră, implicată şi responsabilă, privind împrumutul acordat României de Fondul Monetar Internaţional”).
Muscoiul, care tăcuse câteva clipe, începu să dea iar rotocoale. Preşedintele încercă să-l strivească după metoda brevetată de omologul american Barack Obama, dar se vede treaba că, de dragul audienţei, muştele se lasă mai uşor eutanasiate când sunt prin preajmă şi camere de luat vederi. „Unde rămăsesem?”, se întrebă şeful statului român.
Bâzâitul deveni insuportabil tocmai când Traian Băsescu citea cum că ar fi dat nişte declaraţii unioniste, pe care, vezi Doamne, opoziţia din Moldova nu le-ar fi contestat sau, în orice caz, nu atât de tare încât să se facă auzită până la Voronin. Preşedintele Băsescu se încruntă de-a binelea când află că Procuratura Generală de la Chişinău pregăteşte dezvăluirea unor dovezi privind implicarea României în protestele ce au urmat simulacrului de alegeri câştigate de comuniştii moldoveni în aprilie. „Deţinem probe”, era transcrisă declaraţia lui Voronin, iar în dreptul ei oamenii preşedintelui român adăugaseră o paranteză conţinând multe semne de întrebare şi exclamare.
În acel moment, preşedintele înţelese că nesuferita muscă era chiar Voronin şi decise să răspundă ca la noi, în Uniunea Europeană. Aşternu în grabă ceea ce avea să devină textul declaraţiei de la Sulina: „O anume propagandă nu vorbeşte foarte frumos despre intenţiile României. Vreau să ştiţi de la mine, de la şeful statului român, că România recunoaşte Republica Moldova şi susţine integritatea teritorială a Republicii Moldova”. Ca prin farmec, bâzâitul încetă să se mai facă auzit.
Recomandările noastre
