După ce l-am criticat pentru că nu are program de guvernare, Victor Ponta s-a dus la televizor şi ne-a desenat un frumos proiect social-democrat din care ar rezulta că partidul său îi ajută pe săraci şi loveşte în chiaburi.
Potrivit lui Ponta, cei cu venituri sub 1.000 de lei pe lună ar urma să beneficieze de o cotă de impozitare de 0%, cei care câştigă între 1.000 şi 3.000 de lei ar fi taxaţi cu 15%, iar pentru cei cu venituri între 2.000 şi 4.000 impozitul ar fi de 25%. În sfârşit, Ponta vrea să-i ardă rău pe bogătanii care au mai mult de 4.000 de lei pe lună: până-n 35% impozit. Aparent, nimic surprinzător din partea unui social- democrat.
Să trecem peste faptul că, după opinia mea, un venit de 4.000 de lei pe lună (sub 1.000 de euro) înseamnă că te afli undeva la limita de jos a clasei mijlocii, în niciun caz între bogătaşi. Depăşim şi comparaţia cu alte ţări, pentru că niciun stat care a introdus cota unică de impozitare nu a mai renunţat la ea. Ne prefacem că nu observăm că PSD schimbă de la o zi la alta cotele de impozitare: pe 27 septembrie mai multe publicaţii anunţau un program social-democrat care prevedea un impozit maxim de 40%, în timp ce Ponta s-a dus la "Naşul "cu o variantă romanţată - între 25 şi 35%, de parcă această diferenţă de zece procente nu ar însemna nimic.
Ceea ce nu ne spune Ponta este ce efect ar avea asupra bugetului întoarcerea la impozitul progresiv, în varianta PSD. Potrivit unui calcul făcut de economistul Cristian Orgănaş, vreo 5,8 milioane de salariaţi ar avea de câştigat de pe urma propunerilor PSD, iar circa 300.000 ar pierde. Dar gaura la buget ar fi de două, trei miliarde de euro. Cum o acoperim?
Acesta este momentul în care PSD începe să facă scamatorii şi să arunce cu iepurii din joben: dacă vor ajunge la guvernare colegii lui Adrian Năstase, evaziunea fiscală va fi redusă şi va aduce venituri suplimentare de 2% din PIB. L-am pomenit cu intenţie pe Năstase. Crede cineva că, după tot ceea ce s-a petrecut în materie de corupţie între 2001 şi 2004, PSD se va năpusti acum asupra marilor evazionişti?
Există un instrument simplu prin care liderii PSD ar putea să testeze viabilitatea programului lor de guvernare (când va fi gata, deocamdată doar lansează propuneri contradictorii, pe bloguri sau la TV): să ceară expertiza Consiliului Fiscal. Chiar legea responsabilităţii fiscale spune că acest consiliu - care funcţionează pe lângă Academia Română - poate emite opinii în legătură cu programele electorale ale partidelor. Şi Ponta, şi Antonescu au toate motivele să fugă de opinia Consiliului Fiscal.
Zilele trecute, Consiliul a făcut praf Strategia fiscal-bugetară pe perioada 2011-2013, elaborată de Ministerul de Finanţe: prognoze nerealiste, în special pe piaţa muncii, venituri mult prea optimiste şi lipsă de transparenţă. Este evident că cei din consiliu sunt obsedaţi de deficitul excesiv, în special de cel al bugetului de pensii şi de necesitatea reducerii cheltuielilor - exact problemele pe care le evită cei din PSD şi PNL atunci când se lansează în promisiuni populiste.
Ca să fim cinstiţi, trebuie să recunoaştem că nici unul din cele trei partide importante nu are expertiza financiară necesară. Reţeta este aceeaşi, de 20 de ani: în fruntea ministerului se numeşte un politruc care are sarcina de a găsi resurse pentru a îndestula clientela de partid şi a realiza, măcar parţial, promisiunile populiste din campanie -vezi cazurile Ialomiţianu, Pogea sau Vosganian. În spatele lor, Finanţele sunt conduse de aceiaşi funcţionari prăfuiţi, care construiesc bugetul pe o reţetă elaborată la începutul anilor '90.
Victor Ponta, la fel ca imensa majoritate a politicienilor români, fac promisiuni populiste nu doar pentru că vor să mintă electoratul. Dar pur şi simplu nu ştiu şi nu pricep nimic altceva în materie de finanţe.
P.S. O ştire bună: guvernul a renunţat să mai acorde garanţii de stat pentru Oltchim, o investiţie dezastruoasă a statului, gestionată de un alt mare economist al politicii româneşti, bine-cunoscutul fotbalist din Videle, Adriean Videanu.
Recomandările noastre
