În desenele animate vezi adesea personaje care se iau de ceafă şi-şi trag singure un şut în fund, aruncându-se afară pe uşă. Manevra, foarte complicată în viaţa reală, era cât pe ce să-i reuşească lui Crin Antonescu.

ÎÎn dorinţa sa de a demonstra un spirit generos, gata să pună interesele partidului mai presus, preşedintele PNL a declarat, acum o săptămână, că nu exclude o rocadă între el şi Iohannis la prezidenţiale, dacă primarul va sta mai bine în sondaje. Adăugând că viaţa lui nu depinde de candidatura la Cotroceni. O gafă de dat exemplu în "Manualul consultantului politic amator". Prima condiţie ca să câştigi alegerile este să vrei să câştigi şi să transmiţi asta. S-o transmiţi prin fiecare cuvânt, prin fiecare atitudine, să-ţi doreşti victoria cu fiecare gură de aer respirat, să fii o săgeată încordată către acest unic ţel. Căci dacă însuşi candidatul nu se arată atât de interesat de victorie, dacă-i e tot una de câştigă au ba, eu de ce să-i dau votul meu? Spre deosebire de cazul lui Spirache din piesa Titanic Vals, în viaţa reală, votaţi sunt cei care vor să câştige, nu cei care dau impresia că trec pe la alegeri în drum spre coafor. Avem aşadar un candidat care, după propriile spuse: 1. Nu stă el în candidatura la Cotroceni şi 2. E gata să facă schimb cu altul ba 3. Mai şi ameninţă că, dacă PNL nu scoate 20% la europarlamentare, el demisionează. Ştiu că asta e o strategie a lui Antonescu de a scoate electoratul PNL la vot, dar, involuntar, le comunică alegătorilor săi că e gata să renunţe la competiţie după prima poticneală serioasă. Nu e chiar mesajul pe care trebuie să-l transmită un proaspăt lider de opoziţie. După o săptămână în care adversarii săi politici au speculat gafa – Băsescu lăudându-i inteligenţa de a se retrage la nevoie, iar Ponta nemenţionându-l ca pe un adversar de luat în seamă la prezidenţiale - Antonescu a realizat şi el că era să se delegitimeze de unul singur drept candidat valabil. Această poticneală, în urma căreia liderul PNL încă se mai împleticeşte, declarând prin studiouri că el cu Ponta se va bate pentru Cotroceni, dovedeşte o problemă de fond: aceea că nu e suficient că Antonescu e bun de gură atâta timp cât nu are despre ce vorbi. După ieşirea de la guvernare, cu tot episodul magistral jucat al demisiei de la Senat, PNL s-a trezit cu motoarele funcţionând în gol. O să simplific chiar mai mult, şi o să spun că lui Antonescu îi lipseşte un proiect de orice fel, punct. Mesajul liberal cu care spera să atragă lumea este parazitat de PSD care şi-a trecut în programul de guvernare reducerea CAS. Strategia Crin – apărătorul Justiţiei este doar un recital neconvingător, atâta timp cât lideri liberali ţin deschiderea buletinelor de ştiri, care acuzat de luare de mită, care de fals în declaraţii, creând impresia – neadevărată dar pesistentă - că în curând conducerea PNL se va întruni direct în arestul preventiv al Poliţiei. Revizuirea Constituţiei e moartă, şi mai auzim de ea din când în când numai pentru că nimeni nu-şi asumă răspunderea să îngroape cadavrul. Şi-aşa face Antonescu, frenetic, turul televiziunilor, vorbind de dimineaţa până seara despre nimic, cantonat încă în subiectul ruperii USL, ca o femeie părăsită care tot îl înjură pe “nenorocitul ăla" în loc să-şi refacă viaţa. Nu cred că a mai reţinut cineva un mesaj de-al liderului PNL în ultima săptămână şi, dacă nu-i atent, o să devină un fel de Bianca Drăguşanu a talk-show-urilor politice. Crin Antonescu are acum ocazia să priceapă, în sfârşit, un lucru de care s-a ferit să ia act de-a lungul carierei sale: că nu întotdeauna merge să faci politică cu vorbe goale.