Bat, cu gândul, cam cinzeci de ani în urmă.

Unele lucruri mi le amintesc mai bine, altele vag. Despre momentele importante, din această perioadă, am mai citit şi lecturile vin în completarea unor imagini răzleţe. În acest context, afirm că nu am mai fost în această situaţie. Nimeni nu prea mai ştie pe ce lume trăieşte. Nu ştim sigur, sau nu ne-am hotărât, pentru ce să votăm şi dacă vom merge la vot. Nici măcar nu ne dorim cu ardoare ceva. În orice fel nu este bine. În orice variantă, situaţia nu se calmează, dimpotrivă. Ca ziarist pot face şi eu un fel de sondaje, pentru mine doar. Sun prieteni din diverse locuri ale ţării şi chiar din străinătate. Întreb oamenii din jur, prin toate locurile pe unde merg. Chiar sărind peste norme elementare de politeţe. Întreb pur şi simplu pentru că vreau să îmi dau seama mai bine, poate înainte ca lucrurile să se întâmple, pe ce lume trăiesc şi ce ne aşteaptă. Unii vor să vină la vot pentru suspendare, alţii dimpotrivă. Vor să voteze Băsescu să rămână. Printre suporterii ex-Preşedintelui există părerea că, absentând nu s-ar întruni cvorumul şi referendumul ar fi anulat. Atunci reprezentanţii USL ar spune că majoritatea românilor s-ar fi pronunţat pentru suspendare şi ar fi iar tămbălău. Deşi, logic, chemarea la vot se referă la suspendare şi s-ar putea presupune că cei care nu sunt de acord cu ea nu au venit, pur şi simplu, exprimându- şi , prin neparticipare, adeziunea faţă de Băsescu. În nicio variantă tămbălăul nu se va potoli, măcar. De ce, atunci, atâta efort financiar şi organizatoric, de ce atâta ură printre români? De ce atâta energie, exprimată pe diverse canale media? Am o oarecare explicaţie. Mă număr printre cei care consideră că faptele au fost oarecum premeditate. Am fost în Parlament în ziua când a trecut moţiunea de cenzură. Am avut prilejul să constat că nu a fost o confruntare politică, o luptă de idei. Mai degrabă toată lumea vorbea despre nişte negocieri ca la piaţă, bazate pe sume de bani între 10.000-15.000 de euro. Sau pe nişte avantaje ulterioare. Am avut senzaţia că actuala Opoziţie nu a făcut niciun efort pentru ca moţiunea să nu treacă. Ei ştiau bine că , după atâţia ani de guvernare, în plină criză economică nu au mari şanse la alegerile din toamnă. Au ajuns, probabil, la concluzia că cedarea guvernării i-ar mai putea menţine în lupta pentru puterea politică. Printr-o coincidenţă sau nu, tocmai când USL luase puterea a urmat condamnarea lui Adrian Năstase. În perioada imediat următoare se aştepta finalizarea altor procese importante (Dan Voiculescu, Cătălin Voicu, Tudor Chioariu, Ion Dumitru...) toate la Înalta Curte. Aceşti inculpaţi, după cum se poate observa, sunt reprezentanţi de vază ai partidelor care alcătuiesc USL. Ei s-au îngrijorat. Cam din acest punct a început debandada. Sfătuiţi superficial liderii USL au comis un lanţ de măsuri care au ridicat Europa în picioare. Au mai comis greşeala de a-l scoate pe Traian Băsescu de la Cotroceni şi de a-l forţa să-şi mute biroul printre mase de români, la mitinguri, la emisiuni TV sau chiar pe stradă. Din acest moment totul a scăpat de sub control. Nu am trăit niciodată o asemenea debandadă, culmea, provocată de nişte oameni care au încălcat legile tării şi tot ei sunt pe cale să le spulbere. Mă număr printre cei care consideră că faptele au fost oarecum premeditate.