Silviu Sergiu: „Despre sistemul mafiot din România ştiam destule lucruri. Ştiam că a acaparat scena politică, justiţia şi mediul de afaceri, ştiam cât de rapace este în cucerirea de noi zone de influenţă sau cât de avid după resurse financiare.”

Aveam o imagine de ansamblu a acestei lumi subterane care, de 20 de ani, trage România în jos, îi secătuieşte resursele, blochează instaurarea normalităţii şi îi împiedică plătitorii oneşti de taxe să se bucure întru totul de beneficiile capitalismului licit.

Puţini sunt, cred, cei surprinşi de discuţiile dintre Cătălin Voicu şi „clienţii” săi. Despre astfel de lucruri am mai avut ocazia să aflăm, în campania prezidenţială din 2004, când au fost publicate stenogramele PSD. Ele au fost o radiografie fidelă a controlului pe care PSD îl exercita asupra statului, a modului în care liderii partidului-stat îşi subordonaseră administraţia publică centrală şi locală propriilor interese.

Deşi au contribuit la pierderea de către Adrian Năstase a alegerilor prezidenţiale, stenogramele s-au dovedit benigne. Nu au produs consecinţe juridice, ci doar politice. Sistemul creat în anii ’90, perfecţionat între 2000-2004 şi nesupus între 2005-2009 a supravieţuit.

Înregistrările din dosarul „Voicu” stau mărturie. După publicarea unor informaţii parţiale din dosar, cea mai importantă întrebare este: „pe cine a prins în tentacule această caracatiţă?”. Până în momentul de faţă ramificaţiile reţelei duc, se pare, foarte sus şi foarte departe. Mulţi politicieni ar putea fi îngrijoraţi de evoluţia dosarului.

În convorbirile lui Voicu, numele apar printre rânduri, iar detalii consistente despre faptele personajelor nu sunt oferite. Transcrierea dialogurilor conţine apostila „neinteligibil” în multe dintre momentele fiebinţi.

O trecere în revistă asupra numelor din dosar şi a întrebărilor legitime pe care publicarea acestor discuţiile le naşte este necesară. Fie doar pentru consecinţele în planul imaginii pe care le pot produce asupra unor politicieni.

1. „Evenimentul zilei” publică astăzi informaţia că, în 2006, Mircea Geoană i-a prezentat pe Mitică Iliescu şi Cătălin Voicu drept oamenii care pot rezolva orice problemă în justiţie pe care liderii PSD ar putea avea-o. Este adevărat? Dacă da, Mircea Geoană a apelat la serviciile celor doi? O altă întrebare care-l vizează pe fostul şef al PSD este: care sunt împrejurările în care omul de afaceri Marius Locic l-a „simţit aproape” pe Mircea Geoană şi dacă aceste împrejurări sunt licite?

2. În discuţia cu Alexandru Mazăre, Cătălin Voicu dă de înţeles că premierul propus de PSD şi PNL, Klaus Johannis, nu a fost o piedică în calea obţinerii postului de ministru de interne. Din discuţie reiese faptul că procurorul-şef din Sibiu a avut un rol în convingerea lui Johannis. Episodul este veridic? Dacă da, cu ce argumente a fost convins Johannis? Ce legătură are socrul primarului Sibiului?

3. Este adevărat că soţia lui Miron Mitrea, Manuela, a devenit notar public graţie intervenţiei la Curtea Supremă de Justiţie a lui Cătălin Voicu?

4. Este adevărat că Marian Oprişan a fost ajutat de Cătălin Voicu să-i fie strămutat un dosar la Cluj?

5. Este adevărat că Ludovic Orban a lovit-o cu maşina pe tânăra respectivă, că era beat la volan şi că a muşamalizat cazul cu ajutorul aceluiaşi Voicu? Este adevărat că Voicu a venit la Orban în birou, împreună cu omul de afaceri Costel Căşumeanu, şi l-a avertizat în legătură cu „capcana” din apartamentul de pe Calea Moşilor? Despre ce capcană este vorba? Relaţiile dintre Orban şi Căşuneanu sunt de natură legală?

6. Ce înseamnă că Gabriel Oprea, cel care i-a suflat lui Cătălin Voicu postul de ministru de interne, „vămuia pe toată lumea”?

7. Cine este Tarek? Este un „mafiot băgat în lumea politică”? Dacă da, care sunt persoanele cu care este în legătură?

8. Viorel Hrebenciuc şi Marian Vanghelie sunt implicaţi în reţeaua „Voicu”? Dacă da, despre ce implicare este vorba? Comentaţi subiectul şi pe http://ropolitica.com/