Evenimentul Zilei > Opinii > Opinii EVZ > EDITORIALUL EVZ: Crin Antonescu şi merele de aur
EDITORIALUL EVZ: Crin Antonescu şi merele de aur

EDITORIALUL EVZ: Crin Antonescu şi merele de aur

PNL a făcut pactul cu "soluţia imorală", la fel ca Traian Băsescu după alegerile din 2004. E oficial.

La următorul scrutin vor fi mai puţini aceia care vor vota din convingere (eventual, ideologică). Liberalii îi aveau pe ultimii alegători "deontologi". Sunt cei care "au mers" cu acest partid fiindcă au văzut în el, în primul rând, enunţarea şi respectarea câtorva principii rămase de pe vremea Brătienilor şi o anumită corectitudine. Lucru rar în România. Cel mai probabil, unii dintre ei vor sta pe margine, pentru că nu se vor mai regăsi nicăieri. Ei au devenit pierderi colaterale. "N-am de gând să mă împiedic în false pudori", a declarat Crin Antonescu, care vede în jur doar "asedii propagandistice". Liderul liberal a ajuns să-şi ajungă lui însuşi.

Politicienii români nu au nevoie de un electorat care gândeşte. Dimpotrivă, se mişcă natural în medii în care se vorbeşte despre mase de alegători şi în care argumentul final îl reprezintă găleata electorală, respectiv inducerea sentimentului de groază în cazul în care vor câştiga ceilalţi.

Un amănunt: societatea noastră a ajuns în stadiul în care alegătorii principiali sunt mai degrabă de evitat de către partidele care vor să aibă un scor electoral semnificativ. Alegătorii principiali sunt ca săgeţile pe care Prâslea cel Voinic şi le-a plantat de jur împrejur, ca să nu adoarmă sub pomul cu merele de aur: te înţeapă atunci când te abaţi. Ceea ce devine enervant atunci când tu eşti atât de mare, iar aceia care nu te aplaudă înseamnă că n-au înţeles sau sunt vânduţi.

Mult mai comozi sunt alegătorii de tip telespectator, gata să-şi urmeze liderul-vedetă de televiziune. Dacă le spui, cu talent actoricesc, ce să facă, fac şi gata. Din rândul lor se recrutează fanaticii cu spume la gură, din rândul lor se remarcă oportuniştii cu papagal, pe baza lor se poate câştiga puterea. Şi ce e mai fascinant decât să pui mâna pe putere fără complicaţii morale inutile?

De acum, totul se va reduce la o schimbare de electorat. În schimbul "principialilor", vor veni mai mulţi dinspre bazinul amărâţilor sensibili la populism, al celor pentru care o vedetă TV face mai mult decât un raft de cărţi bune. Prin urmare, viitoarele alegeri vor fi tranşate în favoarea partidelor care vor fi mai abile în a-şi manipula eficient targetul electoral. Adio, luptă de idei (oricum, săracă – s-o recunoaştem)!

De aceea zic: a apărut riscul (pentru sănătatea politică a României) ca diferenţele dintre partidele care contează să fie minime. De aceea, lupta politică va fi mai neinteresantă, confruntarea de idei trecând undeva între paranteze.

Însă. Alianţa în sine nu înseamnă, automat, virarea PNL spre stânga (cu toată tentaţia pentru transpunerea ratingului TV în procente electorale), aşa cum încearcă din răsputeri să lase a se înţelege purtătorii de mesaj ai PDL.

Iată încă o dovadă a fragilităţii vieţii politice româneşti: un partid care până mai ieri defila în Internaţionala Socialistă pretinde că aleargă singur pe culoarul de dreapta.

P.S. Aşa cum anticipam săptămâna trecută, parafarea alianţei dintre PNL şi partidul lui Dan Voiculescu a ridicat mingea la fileu pentru adversarii lui Crin Antonescu. Preşedintele Traian Băsescu a pus foarte repede mâna pe piatră şi a încercat s-o arunce în moalele capului liberal, insinuând că acesta ar fi colaborat cu Securitatea.

A face asemenea insinuări, de la înălţimea celei mai înalte funcţii în stat, e jenant pentru acela care insinuează şi trist pentru poporul care are un model prost în şeful de stat. Dacă Traian Băsescu ar fi un preşedinte responsabil şi ar avea astfel de informaţii despre un lider important al opoziţiei, ar fi obligat să facă lumină, nu să bage fitile. Dar Traian Băsescu şi-a pus deja amprenta inconfundabilă pe deteriorarea vieţii politice româneşti. Iar dacă ajungi să spui că aşa e el şi te resemnezi, ai pierdut partida.

Să încerci s-o recâştigi folosind armele adversarului (era o lecţie a lui Mahatma Gandhi) e la fel de greşit, pentru că atunci nu va mai fi nicio diferenţă între tine, cel bun, şi el, cel rău.
Citiţi şi:

  • SENATUL EVZ: Felix şi cârlanii – sau planul opoziţiei de a pierde şi alegerile viitoare