În ultimele zile, Crin Antonescu şi al său Birou Politic nu încetează să peroreze despre rolul pe care îl au serviciile secrete în destinul românilor.
Nu, nu mă gândeam la Biroul Politic al PNL, pentru că acesta nu mai ia demult decizii, mă refer la Biroul Politic al Trustului Intact, care elaborează şi aplică strategiile politice ale liberalilor.
"România este condusă de serviciile secrete", îi suflă echipa de propagandă lui Antonescu. Pentru că actualul premier este un fost şef de servicii, pentru că Băsescu a fost ofiţer acoperit în servicii, pentru că unii miniştri sunt rude ale unor foşti ofiţeri în servicii. Mai nou, Victor Ponta, care s-a hotărât în sfârşit să se delimiteze de delirul propagandistic al lui Antonescu şi al Biroului Politic Intact, este omul serviciilor. Asta nu o spune direct Crin Antonescu, ci o portavoce a sa din Biroul Politic.
Aşadar, orice deviere de la planul triumfalist de preluare a puterii de către liderul liberal şi al său Birou Politic este o ingerinţă a serviciilor secrete. Previzibilul eşec al USL, ca şi eşecul lui Geoană din 2009, va fi, desigur, o intervenţie de ultim moment a implacabilelor servicii. Opoziţia din România este distrusă de serviciile secrete.
Să presupunem că această logică este corectă şi să urmărim cu atenţie mişcările lui Crin Antonescu din ultimii ani. Nu ştiu ce veţi deduce voi, dar mie mi se pare că în spatele lui Antonescu stau chiar serviciile secrete.
Antonescu a fost o revelaţie a campaniei prezidenţiale din 2009. A luat un scor bun, chiar dacă nu a intrat în al doilea tur de scrutin. Cu un PSD în derivă după înfrângerea lui Geoană, Antonescu şi liberalii săi au ajuns în toamna lui 2010 la un scor nesperat în sondaje de 25%. Însuşi Antonescu era lider incontestabil al clasamentelor popularităţii. În acest timp, PDL se comprima vizibil din cauza măsurilor de austeritate.
Spaţiul de centru-dreapta era liber cât vedeai cu ochii. Antonescu joacă corect ofensiva împotriva puterii, atacând din dreapta dreptei.
În ianuarie 2011, liderii PNL află de pe pârtia de schi că Antonescu a bătut palma cu Voiculescu (şi al său PC), un personaj mult detestat de electoratul liberal fie doar şi prin prisma trecutului său. O lună mai târziu, Antonescu şi Voiculescu se lipesc de PSD-ul lui Ponta şi moşesc USL. Mişcările bruşte şi inconsistente ale preşedintelui PNL au lăsat cu gura căscată chiar şi pe cei mai naivi liberali. Pentru social-democraţi, sfâşiaţi de conflicte interne şi de ruşinea eşecului din 2009, această alianţă a fost mană cerească. Pentru PC, care a obţinut doar la mica negociere o treime din plăcinta liberală, a fost un cadou al zeilor. Din rebelul incoruptibil de dreapta, "fără mamă-fără tată", cu şanse mari să surclaseze întreg spectrul politic, Antonescu s-a transformat într-un vorbete la microfonul lui Voiculescu şi un mărunt partener al galeriei de figuri nepopulare din PSD. Iar liberalii s-au dizolvat în stânga ca un cub de zahăr în apă. Pe la sfârşitul lui 2011, un "nebun" (da, despre mine e vorba) încerca să explice că singurul echilibru stabil după alegerile din 2012 este o largă guvernare PDLPSD. Argumentele sale sunt luate în râs (călătorind în acelaşi avion, un naiv liberal mi-a şi spus că scenariul meu a stârnit mult amuzament în partidul lor). Discursul lui Ponta din Parlament, dar şi sprijinul pe care acesta l-a primit postfactum din partea greilor partidului, dacă l-aş menţiona aici doar pe Ion Iliescu, ar fi trebuit să îi oblige pe Antonescu şi al său Birou Politic să îşi revizuiască radical poziţia faţă de partenerii din PSD. Crin se mulţumeşte doar să îl urecheze prieteneşte pe Victor şi spune că USL merge înainte. Dacă e adevărat că serviciile secrete vor să distrugă Partidul Naţional Liberal, în linia logică a lui Antonescu şi a colegilor săi de la Trustul Intact, atunci eu unul nu văd un agent mai eficace decât însuşi preşedintele partidului. Istoria va dovedi dacă eu am dreptate.
Recomandările noastre
