"Proiectele mele se construiesc în timp, pe seama câtorva premise. Cea dintâi este faptul că devin conştient de aşteptarea, care există într-o masă foarte mare de electorat matur, cu meserii liberale, pătura educată urbană. Această aşteptare vine spre mine pe diferite canale. Ea se va structura într-un fel, dar mai are nevoie de un ingredient: recunoaşterea succesului în materie de administrare. Această recunoaştere nu se instalează în două luni, mai are nevoie de cel puţin o lună. Atunci probabil apare turnesolul acestei acţiuni."
Premierul Mihai Răzvan Ungureanu are dreptate. Aşteptarea despre care vorbeşte este o realitate evidentă. Au confirmat-o protestele din Piaţa Universităţii, de la începutul anului. Cele care au favorizat instalarea sa la Palatul Victoria. Acele proteste au stârnit apetitul electoratului pentru politicianul de tip nou, pe care MRU vrea să-l întruchipeze. Preşedintele Traian Băsescu a sesizat corect că milioane de români protestau tăcut în faţa televizoarelor. Mulţi dintre ei ar fi ieşit, cu siguranţă, în stradă, dacă nişte bezmetici din galeriile de fotbal nu s-ar fi ciomăgit cu jandarmii. Elanul revoluţionar a fost apoi risipit definitiv de Generalul Iarnă. Majoritatea tăcută a stat cuminte la "locurilii" ei şi a reacţionat în sondaje. L-a propulsat pe Raed Arafat la o cotă de încredere care aduce aminte de "Duminica orbului", în care Ion Iliescu a devenit preşedinte.
Raed Arafat a refuzat să se implice, alimentând şi mai mult frustrarea electoratului despre care a vorbit MRU. Medicul palestinian a declinat oferta de a candida din partea PDL la Primăria Capitalei. A recunoscut-o un intelectual. Teodor Paleologu. Cel care a rămas în PDL, deşi a auzit de multe ori cuvintele "băga-mi-aş în intelectuali". Bălăcăreala naţională a dezarmat mulţi oameni de vază. Andrei Pleşu, Mircea Cărtărescu, Horia Roman Patapievici s-au retras fiecare în citadela lui. Frustrarea electoratului despre care a vorbit MRU a crescut şi mai mult. Deocamdată, premierul nu a confirmat pe deplin aşteptările acestui electorat. Din cauza asta actualul premier are o cotă de încredere mult mai mică decât Raed Arafat. E drept că este comparabilă cu cea a lui Victor Ponta şi Crin Antonescu. Să fii egalul liderilor opoziţiei din postura de "new entry" nu e de ici de colo. Pentru a avea succes, nu este însă suficient să fii un diplomat cu un CV impecabil, un om civilizat şi educat. Mircea Geoană era într-o poziţie similară până să-şi dea arama pe faţă cu celebra vizită la Vîntu. Pentru MRU, greul abia acum începe.
Zilele astea se va vedea cu ministrul Laszlo Borbely intrat în vizorul DNA. Ce va face premierul? Îi va cere să se suspende din guvern riscând soliditatea coaliţiei de guvernare şi propria funcţie? Dacă nu o va face va puncta în ochii electoratului pe care-l vizează? O ecuaţie politică foarte complicată, având în vedere obstinaţia cu care UDMR pune beţe în roate instituţiilor implicate în lupta cu corupţia. N-ar fi o tragedie dacă Ungureanu ar fi o victimă a Vechiului Regim. Au păţit-o şi alţii. Cristian Preda a fost exclus la propunerea lui Silviu Prigoană, Sebastian Lăzăroiu a fost dat afară pentru că a interzis prin lege mituirea electoratului, criteriile de integritate ale Monicei Macovei este au fost persiflate de baronii PDL. Toţi sunt figuri onorabile în ochii electoratului vizat de MRU.
Recomandările noastre
