Se împacă, negociază sau vor continua să se taie cu cuțitele? Ce vor face politicienii noștri, de la dreapta la stânga, înainte de turul doi sau după? Greu de dat un răspuns clar, așa cum a fost întotdeauna la alegerile parlamentare sau prezidențiale din ultimii 25 de ani. Însă, de multe ori istoria s-a repetat. Mi-am amintit de primul an când a ieșit Traian Băsescu președinte – 2004. Rememorând ce am trăit și atunci ca jurnalist, pot spune că alegerile din 2014 seamănă mult cu cele din urmă cu 10 ani. Până și Ucraina era în fierbere, ca și acum. În noiembrie 2004 fuseseră alegeri, iar țara vecină era în haos, cu economia blocată. Scriam și atunci că „Scenariul Ucraina” ar fi un dezastru dacă s-ar aplica și în România. De curând, cu toții am încercat aceeași temere.
Bătălia electorală din 2004 s-a dat pentru fotoliile de parlamentar și 12 candidați s-au înscris pentru cursa spre Cotroceni. După primul tur, am rămas cu Adrian Năstase și Traian Băsescu. Primele sondaje, așa cum le am consemnate în agenda mea de lucru din acea perioadă, l-au marcat pe Năstase cu un procent de 40,97%, iar pe Băsescu cu 33,86%. Luptă strânsă, rezultate aproape asemănătoare cu cele de azi, la Ponta și Iohannis. Din șirul celorlalți 10 candidați, tot următoarele trei locuri au avut un scor care să conteze pentru viitoarele negocieri din turul doi. Situația asta pare să se perpetueze la nesfârșit, deși presa a atras mereu atenția că se cheltuiesc bani publici fără rost. Mă rog, nu chiar fără rost, dacă avem în vedere faptul că „iepurii” din competiția prezidențială își îndemnă votanții spre candidatul cu care au negociat. Dar cât să se mai joace pe banii statului, când s-a văzut clar că, după ce au dus la BEC liste cu 200.000 de semnături, abia au obținut voturi de la 1% din susținători? S-au plimbat prin țară cu mașini și sepepiști, au stat la șuete în unele studiouri tv cu moderatori care nu prea aveau ce să-i întrebe și au făcut promisiuni fără rost și finalitate. Ei își bifează în CV candidatura la președinție, noi rămânem să alimentăm bugetul cu taxe.
Și în 2004, și acum, s-a stat ore în șir la coadă pentru a pune ștampila pe buletinul de vot. Aceleași județe codașe (Covasna, Harghita, Satu Mare), aceleași județe fruntașe (Teleorman, Dâmbovița, Ilfov) și tot PSD la butoanele alegerilor.
Deosebirea dintre cele două faze electorale constă în faptul că atunci au avut loc și alegeri parlamentare. Tot cu o Uniune de stânga (PSD+PUR), așa cum se jinduiește azi după USL-ul cu parfum liberal. E clar că partidul lui Klaus Iohannis nu va face alianță, dar cel al lui Călin Popescu Tăriceanu pare dispus la o majoritate parlamentară alături de PSD și Ponta. Despre membrii UDMR și Kelemen Hunor, alergător și el în cursa prezidențială din acest an… Hai să ne amintim tot de 2004! Atunci UDMR și președintele ei, Marko Bela, a ales PSD+PUR, susținând, după primul tur de scrutin, că „singura soluție viabilă a UDMR este colaborarea cu Uniunea PSD și PUR”. Cred că nici în 2014, UDMR nu va pleca de la putere ca să facă opoziție, dând cu piciorul la procentul de peste 4%, obținut de Hunor, duminică.
Ne puteți urmări și pe Google News
Deci, ce formațiune politică ne va da președintele în 2014? La fel ca în 2004, și candidații de azi vor beneficia în turul II de voturi externe. Adrian Năstase a câștigat, în urmă cu 10 ani, un procent destul de mic (3,5%) de la Marko Bela, fiindcă maghiarii, disciplinați, au ieșit la vot și a doua oară și au respectat indicațiile partidului. Pe Traian Băsescu l-a ajutat electoratul PRM al lui Vadim. Sociologii au apreciat că peremiștii au venit la urne doar jumătate și au votat în proporție de 75% cu Băsescu, crescându-i procentul cu circa 5% și făcându-l câștigătorul din 2004. Dacă partidul lui Tăriceanu va face același lucru în 16 noiembrie, iar electoratul „iepurașilor cu sepepiști” va vota în aceeași direcție, nu e greu de ghicit cine îl va schimba pe Traian Băsescu la Cotroceni. Vor avea celelalte partide de dreapta – ACL, PMP – plus Monica Macovei, forța să spulbere istoria electorală 2004-2014?
Recomandările noastre
