Nimic mai dezastruos decât modul intempestiv în care Boc şi Stolojan au anunţat, la presiunea lui Băsescu, fuziunea dintre PD şi PLD.

Militanţii celor două partide s-au simţit excluşi de la luarea deciziilor. Ziariştii s-au enervat, pentru că, până luni dimineaţa, atât liderii PD, cât şi cei ai PLD, i-au minţit, spunându-le că nici nu se pune problema unei fuziuni.

În sfârşit, cei aproape 400.000 de oameni care au votat cu PLD - cei mai mulţi dintre ei fiind în căutarea unei alternative la PD - se simt, foarte probabil, păcăliţi. Stolojan le-a folosit voturile pentru a-şi crea o bază de negocieri cu democraţii lui Boc şi pentru a obţine, pentru el şi apropiaţii săi, o poziţie cât mai bună în cadrul viitorului Partid Democrat-Liberal.

Realitatea este că PD devenise prea mare, prea gras şi prea imobil, aşa că avea nevoie de o infuzie de sânge proaspăt. Pur şi simplu oamenii lui Boc nu mai aveau potenţial pentru a creşte în sondaje, dincolo de cele 29 de procente obţinute la alegerile pentru Parlamentul European.

Atragerea în PD a celor din PLD - care, în ultima campanie, au fost mult mai dinamici şi mai motivaţi - ar putea să oprească, cel puţin, trendul descrescător al formaţiunii tutelate de Traian Băsescu. Problema este că, în partidele din România, astfel de calcule reci sunt de obicei îngropate de orgoliile personale. Cei de la PD au toate motivele să se teamă că Valeriu Stoica, un adevărat artist al combinaţiilor de culise, le va face viaţa amară.

Liderii locali ai PLD simt că riscă să fie marginalizaţi de baronii democraţi. La Iaşi a izbucnit deja cearta între candidatul PLD la funcţia de primar al municipiului, Gheorghe Oprea, şi pretendentul celor de la PD, senatorul Dan Cârlan. Potenţial de conflict există în aproape toate judeţele.

Fuziunea PD şi PLD se poate, deci, să fi fost bazată pe calcule raţionale şi, în final, ar fi putut aduce un surplus de voturi. Toate bunele intenţii au fost însă spulberate de modul nedemocratic în care s-a procedat.

Poate că, în PD, principiul, preluat de la PCR, al centralismului democratic - potrivit căruia deciziile centrului sunt adoptate de sus în jos - a funcţionat. Dar cei din PLD - liberali obişnuiţi să li se respecte dreptul la opinie - s-ar putea să nu accepte ca Boc să le ordone, prin SMS, să tacă din gură şi să le interzică apariţiile televizate.

În plus, ei vor şti că PNL va fi oricând gata să le ofere azil celor care dezertează din echipa lui Stolojan. Vinovat, în cea mai mare măsură, de acest eşec mediatic este Traian Băsescu.

A fost prea multă secretomanie şi s-a grăbit să impună fuziunea. Trebuia să fi lăsat dezbaterea să curgă firesc, în partide şi în presă, şi, în cel mult o lună, se ajungea la acelaşi rezultat.

Preşedintele a uitat că partidele nu sunt serviciile secrete pe care le coordonează, discret, de la Palatul Cotroceni. Este a doua greşeală majoră a lui Băsescu în decurs de câteva luni. Nu cumva încep să se adune cam prea multe?