Pentru România, acest plan reprezintă o oportunitate istorică – și îmi măsor bine cuvintele. Conform actualelor estimări, urmează ca România să aibă la dispoziție aproximativ 33 de miliarde EUR pe care are libertatea să îi folosească așa cum crede de cuviință. Niciodată statele europene nu au avut această libertate – ceea ce înseamnă că există și un transfer masiv de responsabilitate dinspre Uniunea Europeană înspre Statele Membre.

De aceea, cred că entuziasmul firesc de ieri, care a izbucnit odată cu anunțarea acestor sume, trebuie să fie unul temperat, realist. Trebuie să privim cât se poate de lucid perioada prin care trecem și să ne organizăm strategic. Iar din acest punct de vedere, Guvernul României are un rol esențial.

Prioritățile stabilite acum vor stabili în ce măsură România este cu adevărat pe drumul dezvoltării sau dacă rămâne captivă aceleiași logici dăunătoare a partizanatului politic, a intereselor de partid, acolo unde interesul cetățeanului ar trebui să primeze. E în joc viitorul pe termen mediu al României. E o șansă pe care, dacă o vom rata, înseamnă că nu am înțeles nimic din cei aproape 14 ani de apartenență la Uniunea Europeană.

În primul rând, e foarte important să înțelegem care au fost indicatorii folosiți pentru repartiția sumelor. Evident, statele care au fost cel mai puternic lovite de pandemie sunt cele care beneficiază de cele mai mari sume – și e firesc să fie astfel. Dar trebuie să înțelegem care a fost logica acestor chei în baza cărora ni s-au alocat cele 33 de miliarde EUR. Și ce înseamnă această sumă. Important va fi, apoi, ca România să urmărească îndeaproape procesul legislativ.

Aceste sume vor trebui votate în Parlamentul European, înlocuind astfel propunerea de Buget al Uniunii Europene (Cadrul Financiar Multianual) pentru perioada 2021-2027 care a fost propusă de Comisia Juncker la 2 mai 2018. Comisia Europeană trebuie să trimită către Parlamentul European, cât de curând, regulamentul financiar, regulamentul pentru noul instrument React EU, regulamentul pentru Fondul de Sănătate – care acum urmează să funcționeze separat de coeziune.

Trebuie să vedem cum pot fi folosiți acești bani și care vor fi condițiile creditelor oferite. Din cele 33 miliarde EURO alocați României, 19% reprezintă granturi, iar restul sumei reprezintă credite. Ne împrumutăm, sau nu? Ne putem permitem să înapoiem aceste sume? Ajung realmente banii în investiții, în producție, în îmbunătățirea vieții oamenilor? Sau se pierd în proiecte marginale, care urmăresc doar să bucure clientela de partid? Vom fluidiza cu bună-credință folosirea acestor fonduri, folosind un sistem transparent, care să dea șanse proiectelor cele mai bune, sau se va păstra același sistem birocratic greoi, inaccesibil, care descurajează proiectele inovative?

Acestea fiind spuse, e crucial ca în următoarea perioadă Guvernul să realizeze o strategie bine fundamentată pentru România următorilor șapte ani, o listă de proiecte pe care să și le asume și care să concentreze toate proiectele relevante, care asigură dezvoltarea pe termen mediu și lung a României. Iată că a venit, în sfârșit, vremea marilor teme: sănătatea, educația, infrastructura, IMM-urile.

Pe măsură ce economia repornește, aceștia trebuie să fie pilonii care asigură dezvoltarea solidă a României. Mă aștept – și cred că e o așteptare din partea tuturor românilor – ca Guvernul României să comunice, în următoarele zile, care sunt prioritățile României și marile proiecte asupra cărora ne vom concentra energia în următorii ani. Dezvoltarea României poate fi accelerată acum.

Corina CREȚU,

Membru al Parlamentului European PRO România

Comisar European pentru Politică Regională (2014-2019)