Am avut zilele astea o dezbatere publică cu Liviu Mihaiu, prilejuită de emisiunea online a lui Robert Turcescu de la Evenimentul Zilei. Tema discuției: ecologia. Robert a făcut ce știe mai bine. A luat doi vorbăreți din două tabere opuse și i-a pus față în față, să genereze discuție, conflict, deci rating.

Teoretic, Liviu Mihaiu era de partea bună, virtuoasă a problemei, cavalerul pe cal alb care salvează planeta. Palada, bestia medievală, era în mod predictibil asignat în rolul negativ, demonul aspru și rău care vrea să distrugă planeta, și după aia să sacrifice și niște delfini sau urși koala, să facă un grătar medieval din ei. Ce bestie. Ce medieval. Un primitiv.

Dincolo de aceste stereotipuri ieftine, o să rîdeți dacă vin să vă destăinui că, de fapt, Palada e și el tot un ecologist în adîncul sufletului. În fond, nu e mare diferență între ce crede bestia de Palada și indignatul de Mihaiu.

La începutul emisiunii, mă întreabă Robert Turcescu: ce părere ai, bre Palada bre? Există încălzire globală sau nu?

Din felul în care s-a construit mizanplasu, era clar că spectatorii emisiunii s-ar fi așteptat ca demonul de Palada să rostească răspicat, cu voce clară și cu stropi de indignare medieval-conspiraționistă împroșcați de jur împrejur, ca Vadim Tudor pe vremuri: nu, nu există! E o făcătură a forțelor malefice, a sorosiștilor care vor să cucerească planeta fără prea mare efort!

Iaca n-a fost să fie. Ghinion, Palada e uneori chiar normal la cap.

Palada, n-o să vă vină să credeți, chiar crede și el că există încălzire globală. Mai mult, și mai ghinion de-atît. Palada crede că această încălzire globală este într-adevăr generată preponderent de activitățile umane, îndeosebi de extracția intensivă de hidrocarburi fosili din ultima sută de ani. Fix precum scrie la manualul ecologistului premiant, care se închină la icoana lu’ Sfînta Greta Trotineta.

Ghinionul însă continuă într-o altă direcție, de aici încolo. Pentru că, din păcate, cam pe-aici se termină convergența ideatică dintre bestia medievală de Palada și ecologiștii lu’ pește prăjit, care vor să salveze planeta cu trotinetele lor și cu indignările lor de adolescenți desprinși de realitate.

Palada nu are nici un pic de încredere în soluțiile propuse de ecologiști. Pentru că ecologiștii nu sînt raționali, ci doar o sectă intensă.

Problema mișcării ecologiste, îndeosebi a nucleului dur a militanților, o reprezintă crasa inadecvare la realitate. Refugiul acestora într-o fantasmă simplistă de tip dihotomic, într-un conflict de basm dintre Aragorn și Sauron, dintre Făt Frumos și Zmeul Zmeilor.

Ecologiștii noștri, dragii de ei, sînt niște bieți copii întîrziați. Niște adolescenți în grevă, cum era Peter Pan pe vremuri, care nu voia deloc să se facă om mare.

Ei nu sînt proști la cap, doar decît naivi. Ecologiștii identifică destul de valid problema prin care trece societatea dezvoltată în momentul de față.

Da, avem un număr din ce în ce mai mare de oameni, care pune o presiune din ce în ce mai mare asupra ecosistemului. Da, așa e. Eliberăm în atmosferă cantități impresionante de carbon care pînă recent erau captive în scoarța pămîntului.

Golim într-un ritm îngrijorător groapa de carbon (carbon sink) care a tot prins în capcană hidrocarburile de-a lungul zecilor de milioane de ani ai ciclului lung al carbonului (deep carbon cycle). Ce s-a scufundat acolo în decurs de milioane și milioane de ani iată că e scos la suprafață într-o clipită geologică.

Evident că asta produce consecințe. Știința nu ține cont de aplecările noastre ideologice. Nici realitatea.

Pînă aici, îi duce mintea pe ecologiști, n-am ce zice. Dar cînd vine vorba de soluții, sînt varză, săracii de ei. Precum marxiștii de pe vremuri, ecologiștii scot din pălărie niște soluții atît de bruște, de naive, de heirupiste, de simpliste și de aiurea, încît dacă ar fi puse în aplicare, ar genera mai mult rău decît bine. O inginerie socială care mai mult strică decît vindecă.

Totul pleacă de la fundamentul antropologic al înțelegerii chestiunii. Ce nu pricep săracii noștri ecologiști este faptul că nu există om ideal pe lumea asta, decît în basme, trăiască scumpa de Galadriel, ce-aș mai fi vrut s-o cunosc, să-i cer o șuviță din părul ei de zînă. Doar în basme și în scrierile religioase există oameni ideali, perfecți, neprihăniți, așa cum și-ar dori ei.

În rest, lumea e plină numa și numa de păcătoși. De oameni aproximativi, mediocri, normali la cap. Nici prea prea, nici foarte foarte. Oameni cu pofte interese dorințe și cu tot soiul de fierberi de mațe și de vintre. Omul perfect nu există decît în Rai, înainte să muște din mărul cunoașterii și să fie izgonit de-acolo de un Dumnezeu foarte supărat.

Ecologiștii noștri trebuie să se maturizeze, să accepte un adevăr foarte prozaic, care stă la baza tuturor gîndirilor cinice, dar realiste care guvernează această lume: oamenii sînt imperfecți. You have to deal with that, dragă Greta Trotineta.

Problema ecologiștilor este că își închipuie că dacă se urcă sus, la amvonul indignării ecologice, și urlă suficient de tare, vor convinge mintenaș toată lumea să renunțe brusc și iremediabil la consum, la dezvoltare, la paradigma creșterii continue. Să se transforme mintenaș, cît ai clipi, din niște bestii medievale primitive și păcătoase în ditamai sfinții în viață.

După mintea lor înfierbîntată și adolescentină, e suficient să rostogolești ochii în cap, să mormăi cu indignare “How dare you” și gata! Păcătoșii se scutură de păcat. Îi apucă remușcările. Leapădă orice poftă de grătar de vacă ori de delfin. Devin vegetarieni vegani raw vegani. Renunță la mașinile mari și trec cu entuziasm la trotinetă. Renunță la pungile de plastic. La călătoriile cu avionul. La coșul plin din supermarket, la casa de trei sute de metri pătrați. La berea zilnică și la toate celelalte dedulceli ale vieții de zi cu zi specifice unei societăți dezvoltate.

Renunță la tot, îi apucă remușcarea virtuoasă și devin niște călugări șaolin virgini, care mănîncă doar un bol de chinoa crudă pe zi și citesc doar din Marx și din scrierile Sfintei Greta Trotineta.

Ete fleoșc. Hai sictir. Sînteți de o naivitate cutremurătoare. Care, dacă n-ar produce consecințe dezastruoase, ar fi demnă de pus la muzeu, să rîdă toți vizitatorii de cît de infantili sînteți.

Ecologiștii noștri, în naivitatea lor, sînt de fapt niște maoiști deghizați care flutură cărticica sfîntă și roșie. Niște sectanți opăriți pe mațe care nu înțeleg mersul lucrurilor și ce-i mînă pe oameni în viață. Sînt de o sfințenie indignată, în nici un fel diferită de alte subculturi valorice care profețesc virtutea și propăvăduie Apocalipsa, întru spălarea păcatelor și atingerea Raiului pe pămînt, înaintea Judecății de Apoi.

Nu e mare diferență între ecologiștii de operetă ai zilelor noastre și sectanții Amish care renunță la tot ce înseamnă tehnologie, închipuindu-și astfel că-și cumpără biletul în Rai. Niște neoluddiți hăbăuci, cărora li s-a acrit cu prea binele modernității.

Și unii, și alții vîntură rușinarea (shaming) și semnalarea virtuții (virtue signalling) pentru a-și propăvădui perfecțiunea și pentru a-i eticheta pe ceilalți drept niște păcătoși jegoși.

Problema e că acești păcătoși jegoși și săraci și plini de pofte lumești sînt mulți. Foarte mulți. Sînt cam toți oamenii de pe pămîntul ăsta plin de păcătoși jegoși.

Occidentul dezvoltat, ajuns la un nivel de bunăstare suficient de ridicat încît să își permită luxul de a avea nevoi preponderent post-materialiste, nu reprezintă în momentul de față decît 10%, hai maxim 15% din totalul oamenilor de pe glob.

Americanii îmbuibați și nemții bogați și elvețienii cei perfecți sînt o minoritate, în comparație cu cele patru sau cinci bazine distincte de omenire care-și doresc să ajungă la aceleași standarde de bunăstare.

India celor 1,4 miliarde de oameni vrea și ea să se așeze la masa celor bogați. Și deja s-a pus cu pricepere pe acest drum. În 20-30 de ani va deveni a treia putere economică a lumii.

Nu mai vorbesc de China, aflată de ceva timp la timona istoriei, clar în fața Indiei. Alți 1,4 miliarde de oameni care vor fix ce vor toți oamenii de pe lumea asta: să fie bine, să nu fie rău. În 10, maxim 20 de ani China va depăși economic Statele Unite ale Americii și va deveni prima putere economică mondială.

Africa, după sute de ani de subdezvoltare și de măcel și de război civil, iată că de vreo două decenii încoace și-a găsit un mers mai așezat al lucrurilor, nu în ultimă măsură și datorită sprijinului chinez, și a intrat și ea pe cursul acumulării de resurse. Africanii, ce să vezi, reprezintă și ei încă 1,2 miliarde de suflete.

Lumea musulmană vrea și ea să fie îndestulată. S-a cam săturat de fundamentalism de-ăla aspru și auster și vrea ce vor toți ceilalți: bunăstare. Și sînt și ei mulți. Peste un miliard. Nu în ultimul rînd, avem și Asia de Sud-Est, dincolo de India și China, care vrea și ea în egală măsură la masa privilegiaților. Alt miliard de suflete.

La o socoteală simplă, din cele 7,6 miliarde de oameni cu totul, cel puțin 6 miliarde de suflete sărace trăiesc o aprigă poftă de bunăstare. Nimic rău în asta, o strădanie aspirațională prin care trecem sau am trecut deja cu toții.

Toată lumea săracă din 2020 se zbate să fie precum americanii și nemții din anii ’50 – ‘60. Care, cînd au dat cu nasul de beneficiile hidrocarburilor fosile, au năvălit cu entuziasm în cursa pentru bunăstare. Din ce în ce mai liniștiți, din ce în ce mai îndestulați. Din ce în ce mai dornici de consum. Consumul înseamnă, în mod inevitabil, o amprentă de carbon din ce în ce mai ridicată. Și nu poți să-i acuzi pentru asta, căci ce fac ei acum au făcut occidentalii în ultima sută de ani.

Cu ce drept, cu ce tupeu vii tu acum, îmbuibatule, să le scoți pe nas săracilor din ziua de azi că nu e bine ce fac, că omoară gîndacul de stepă și delfinul bălțat? Ca să citez din clasici: how dare you?

Cu cît îi cerți mai mult pe săraci, cu atît ți-i îndepărtezi mai mult, ți-i înstrăinezi și-i întărîți să-ți devină dușmani.

Lumea oricum e pe cale să se spargă în două tabere distincte. Pe de o parte, Occidentul dezvoltat, care iată că demonizează Lumea a Doua și o trage de urechi cum de îndrăznește să aspire să fie și ea bogată și influentă. Pe partea cealaltă, săracii pămîntului, care devin din ce în ce mai pricepuți tehnologic și clamează din ce în ce mai îndrăzneț că vremea îmbuibaților colonialiști occidentali a cam trecut. Că urmează vremea Asiei.

China nu uită rănile coloniale, nici India. Nici Africa, nici Vietnamul, nici Filipinele. Și toți își doresc un singur lucru: o lume în care să nu mai depindă în asemenea măsură de bîzdîcurile arogante ale occidentalilor îmbuibați, înfumurați și tupeiști.

Încetul cu încetul, pas cu pas, în următoarea jumătate de secol, acest proces de desprindere și de separare se va întîmpla. Centrul de putere va migra dinspre Occident spre Asia. Această schimbare a echilibrului geostrategic va genera și o reacție din ce în ce mai pronunțat divergentă la adresa discursului ecologist propăvăduit de Occidentul îndestulat.

Occidentalii vor clama că trebuie să oprim dezvoltarea. Că doar ei au voie să rămînă bogați. Vor clama degeaba, li se va da cu tifla, cum India deja a început s-o facă deja în declarații publice.

Lumea de dincolo de noua Cortină de Fier va rîde în nas occidentalilor din ce în ce mai provinciali și le va spune: vreți să sărăciți? Sărăciți, bre, în liniște voi acolo în ograda voastră, în fundătura voastră de lume.

Fiți, mă, voi virtuoși, închinați-vă voi la Sfînta Greta Trotineta, căci noi avem altă treabă. Transformați-vă voi în călugări șaolin, căci noi vrem să vă luăm locul și să fim cel puțin la fel de bogați precum voi.

Evident că avem un singur glob. Evident că ce face jumătatea mai puțin dezvoltată a lumii produce consecințe asupra celeilalte jumătăți, deocamdată mai îmbuibate, mai puternice și mai sigure pe ea.

Problema este că poftele și dorințele și interesele legitime a 6 miliarde de oameni nu pot fi băgate pur și simplu sub preș, ignorate, controlate în mod convenabil prin discursuri vituperante de către Sfînta Greta Trotineta și acoliții ei adolescentini.

Nu e suficient să împroști cu admonestări în stînga și în dreapta. Cei săraci nu sînt proști. Ei vor identifica acest discurs fățarnic moralizator drept încă o convenabilă coadă de topor din instrumentarul ideologic prin care Occidentul încearcă să își proiecteze hegemonia simbolică asupra restului lumii.

Acest tip de țîfnă superioară, de alarmare opărită riscă să producă fix efectul invers. Să-i îndepărteze pe ceilalți 6 miliarde de oameni de la nevoia de recuperare a echilibrului ecosistemului planetar.

Atîta timp cît nu sînteți realiști și nu țineți cont în lozincile voastre robespierrene de nevoile celor 6 miliarde de amărîți care-și doresc să iasă din sărăcie, tot ce propăvăduiți voi acolo vi se va întoarce înapoi, drept în freză, cu asupră de măsură.

Nu veți convinge pe nimeni, ba din contră. Veți întărîta și pe cei cîțiva care tind să vă dea dreptate și veți transforma o validă nevoie planetară într-o luptă pentru putere, într-un nou Război Rece.

Dacă nu veniți cu soluții graduale, inclusive, care să permită în următoarea jumătate de secol celor săraci să-și atingă măcar parțial aspirațiile de bunăstare, veți rămîne pur și simplu o sectă constipată, care clamează în deșert o apocalipsă bleagă.

Omenirea își va vedea de treabă în continuare. Din ce în ce mai puțini din cei din Lumea a Doua vă vor băga în seamă. Iar voi veți predica doar în rîndul celor care vă cred deja. Veți deveni o sectă din ce în ce mai strepezită, din ce în ce mai țîfnoasă, mai inutilă și mai ruptă de realitatea de zi cu zi.

Vreți să aveți succes cu clamările voastre de Cassandră stearpă? Încercați să fiți mai ponderați. Să propuneți soluții graduale, nu mari revoluții avîntate.

Lumea nu poate de pe o zi pe alta să renunțe la motorul cu combustie internă. Lumea nu va renunța de pe o zi pe alta să mănînce carne de porc sau de vită. Lumea vă rîde deja în nas cînd vă aude argumentele jenante privind efectul flatulenței bovinelor asupra schimbărilor climatice.

Lumea nu va renunța cît pocnești din degete la confortul asigurat de dependența de hidrocarburi fosile, care definește practic tot ce înseamnă modernitate, de la antibiotice și de la fier beton la electricitate și la îngrășăminte chimice și la producții agricole ridicate și la... Și la tot.

Lumea nu va fi convinsă să vă mănînce vouă pasta de greieri sau făina de gîndaci, tembelilor, că doar nu sîntem în Soylent Green. Lumea nu va fi de acord să facă sacrificii bruște, să mai pună o haină pe ea, cum recomanda intensul de Ceaușescu, cu cîteva zile înainte să fie pus la zid și împușcat la Tîrgoviște.

Băgați-vă mințile în cap și înțelegeți că restul de 6 miliarde de oameni au interese, dorințe și năzuințe la fel de legitime precum ale voastre.

Nu sînteți voi nici buricul pămîntului, nici deținătorii absoluți ai binelui și ai dreptății. Nu sînteți decît niște adolescenți întîrziați care nu reușiți să veniți cu picioarele pe pămînt, să înțelegeți mersul lucrurilor.

Niște copii răzgîiați care credeți că dacă țipați suficient de tare, vă rostogoliți ochii în cap suficient de indignat și vă tăvăliți pe preșurile Parlamentului suficient de epilectic, toată lumea se va învîrti în jurul vostru și vă va îndeplini cît ați pocni din degete toate mofturile de perfecțiune răsfățată.

Dragii mei ecologiști cu creierii prăjiți și cu mințile în batiste, lumea e mult mai complicată decît poveștile voastre fanteziste pe care vi le vînturați în minte, cînd vă încurajați în cerc închis unii cu alții că doar voi aveți dreptate pe lumea asta și că doar voi aveți dreptul să deschideți gura. Și că doar voi salvați planeta, delfinii, balenele, gîndacii de stepă și marmotele de calcar.

Mai sînt și alții pe lumea asta. Doar 6 miliarde de suflete. Doar decît 6 miliarde. Încercați să le acordați același drept la existență pe care-l clamați și voi.

Va fi complicat. Va trece timp. Vom avea încălzire globală. Se vor sparge niște ouă pentru a face omletă. Multe ouă. Cel puțin la fel de multe precum a tot spart Occidentul în ultima sută de ani spre a-și atinge prezentul nivel de bunăstare. Vom atinge un nou echilibru ecosistemic, indiferent dacă ne place sau nu. Va fi mai cald. Lucrurile vor fi altfel, cum mereu sînt altfel. Căci lumea e într-o continuă schimbare.

Și poate poate ne vom trata de fantasma atotputerniciei și a perfecțiunii vituperante.

Restul? Delfini și gîndaci de stepă. Și filme science fiction și gărgăuni în cap.

Ghinion.

* * *

Linkuri către câteva din conceptele folosite în acest articol

 

Carbon sink - https://en.wikipedia.org/wiki/Carbon_sink

Long carbon cycle - https://en.wikipedia.org/wiki/Deep_carbon_cycle

Eco-shaming - https://www.enviral.co.uk/why-eco-shaming-will-never-create-impactful-change/

Virtue signalling - https://en.wikipedia.org/wiki/Virtue_signalling

Numărul de oameni pe glob, în funcție de regiuni - https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_continents_and_continental_subregions_by_population

Emisiunea de la Evenimentul Zilei Online (EVZ Capital), moderată de Robert Turcescu, pe teme ecologice, avându-i drept invitați pe Liviu Mihaiu și pe Mirel Palada - https://www.youtube.com/watch?v=mG5916zvCHk&ab_channel=EVZCapital