5 iunie

 

Eclipsa de Lună și luneta de la Cercul Militar. HOROSCOPUL LUI DOM PROFESOR

 

 

Pe 5 iunie s-au născut Federico Garcia Lorca, Francisco „Pancho” Villa, Regiomontanus (Johann Muller), John Maynard Keynes, Cornelius Ryan, Constantin Nottara, Alexandru Mirodan.

 

În calendarul  creștin-ortodox fix, pe 5 iunie, sunt Sfinții Dorotei, episcopul Tirului, Marchian, Apolo, Licandru și Leonid. În calendarul mobil,  cel care urmează reperul Sf. Paști este Odovania praznicului înălțării Domnului. Dezlegare la pește.

 

 

Pe 5 iunie 1910 se năştea, la Dublin, Cornelius Ryan, cel care avea să publice în anul 1959 o carte de istorie, poate uşor, sau mai mult, popularizată: „The longest Day: 6 June 1944 D-Day”.

 

După cartea istoricului irlandez s-a făcut o superproducţie lansată în septembrie 1962, de 178 de minute, cu cinci regizori şi toţi actorii importanţi de pe cele două maluri ale Atlanticului: “The Longest Day”. A primit multe premii Oscar şi este unul dintre filmele mele preferate. Vi-l recomand cu căldură, pentru că este un exemplu de rescriere artistică a istoriei, cometicizând şi aranjând lucrurile… cum trebuie! Adică, după cum știți, istoria este scrisă de învingători! O mică abatere de la morala mic burgheză care spune că adevărul te face puternic.

Care morală îmi spune că în orice domeniu trebuie să existe un reper, un nec plus ultra. De exemplu, în poezie nu poate fi decât Eminescu. Cel mai învățat domnitor al nostru nu poate fi decât Dimitrie Cantemir. Și exemplele pot continua, eu am o scară a valorilor în orice domeniu, pentru că așa îmi cere morala mic burgheză.

Vă întreb, cine a fost cel mai, de referință, astronom român, din secolul XX? După părerea mea, Harald Alexandrescu. Are și o poveste frumosă de familie, este născut în Portugalia, pentru că părinții lui, diplomați de carieră, nu au acceptat Statul Național-Legionar și virarea României spre nazism, au rămas în Portugalia neutră. A avut comunicări internaționale, un doctorat, o statură științifică deosebită. Un asteroid îi poartă numele. Și… a fost prietenul meu! Am avut multe de învățat de la el, în ceea ce privește astronomia, mecanica cerească. Nu am fost prieteni de familie, nu ne-am vizitat, ne unea doar pasiunea de a observa cerul.

 

Acest lucru, observarea cerului, îmi amintește de luneta albă, care era, vara, seară de seară în fața Cercului Militar, pe Calea Victoriei. Cred că avea un tracking system primitiv, probabil mecanic, care îi permitea să urmărescă Luna, spre Lună era îndreptat refractorul. Adolescent fiind, prin anii 60 am dat și eu un leu ca să mă uit un minut prin luneta fermecată. Nu am văzut mare lucru, nu știam să mă uit! Apoi, prin anii 70 parcă a fost, tot acolo, o lunetă automată, puneai o monedă și te uitai.

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE