Theresa May joacă totul pe o carte. A programat alegeri anticipate pentru a-şi asigura un sprijin cât mai larg înaintea negocierilor de Brexit. Este un joc riscant, afirmă fostul ambasador Thomas Matussek.

Deutsche Welle: Şefa guvernului britanic, Theresa May, a programat alegeri parlamentare anticipate în data de 8 iunie. Intenţionează ea să urmeze exemplul lui Boris Johnson, care a vrut să se retragă după campania în favoarea Brexit?

Thomas Matussek: Nu, nu cred asta. Cred că ea şi-a făcut următorul calcul: Vrea să-şi asigure o legitimitate suplimentară pentru negocierile de Brexit fiindcă, după rezultatul strâns de la referendum, mulţi oameni au ieşit în stradă şi au spus că dacă ar fi ştiut deznodământul s-ar fi dus şi ei la urne. "Remainerii", cei care voiau ca Marea Britanie să rămână membră a UE, spun că May nu are în spatele ei jumătate din ţară ci jumătate din cei care s-au dus la vot. Dacă partidul ei conservator va obţine acum o victorie convingătoare, ea va putea spune pe drept cuvânt că vorbeşte în numele întregii ţări.

Este posibil ca anticipatele să devină un soi de exit din Brexit, de renunţare la Brexit...

Schimbarea liniei este foarte dificilă. Cât timp guvernul străbate termenul de doi ani nu poate spune: ne pare rău, de fapt nu aceasta ne-a fost intenţia. Desigur, nu pot să ghicesc gândurile doamnei May, dar ar fi un scandal colosal, cum nu a mai văzut ţara de foarte mulţi ani, dacă anticipatele ar fi un pretext pentru renunţarea la Brexit. Nu îmi pot închipui aşa ceva.

După alegerile anticipate ar fi posibilă, din punct de vedere formal, renunţarea la ieşirea Marii Britanii din UE?

Ceasul Brexit ticăie. Dacă britanicii nu mai doresc ieşirea, ei ar trebui să solicite asta şi, concomitent, să facă o nouă cerere de primire în UE. Din punct de vedere juridic este posibil, dar necesită aprobarea tuturor celor 28 de ţări. Britanicii nu pot spune că, după rezultatul votului, s-au gândit altfel. Nu pot nici să pretindă că nu s-a întâmplat nimic. Asta nu merge.

Şi ceasul anticipatelor din 8 iunie ticăie. Care va fi principala temă de campanie?

 

Cred că Theresa May va spune că trebuie să fie sigură înaintea dificilelor negocieri că reprezintă întreaga ţară şi de aceea are nevoie de un vot de încredere. Ea speră desigur că acest vot de încredere va fi mai consistent decât cel care a legitimat Brexitul. Nu trebuie uitat că May nu a fost aleasă ci a fost desemnată de conservatori drept succesoare a lui David Cameron.

Dacă nu va primi acest vot de încredere va trebui probabil să demisioneze...

O strategie a lui May ar putea fi următoarea: Vă spunem acum tot adevărul. Menţionăm şansele oferite de Brexit dar nu trecem sub tăcere uriaşele riscuri şi dezavantaje. La ultima campanie pro şi contra Brexit, partizanii ieşirii au minţit mult. Au lucrat mult cu demagogie şi populism. Este posibil ca May să vină şi să spună că acum a venit ceasul hotărâtor, în care ţara trebuie să fie unită, aşa cum a fost în 1940. Mereu când Marea Britanie se confruntă cu presiuni îşi fac apariţia în prin-plan virtuţile britanice, ţara se strânge în jurul prim-ministrului şi îi acordă votul de încredere. Posibilitatea cea mai de pe urmă ar fi folosirea anticipatelor ca pretext pentru a scăpa de răspundere. Dar eu cred că acesta ar fi scenariul cel mai improbabil.

Ce se întâmplă cu opoziţia britanică? Va adopta o poziţie mai clară de această dată?

Eu sper asta. Dar Partidul Laburist se află într-o situaţie dramatică. Nu a mai rămas nimic din ce reprezenta el în vremurile glorioase ale lui Tony Blair sau Gordon Brown. Corbin este un lider slab. Şi în timpul campaniei pentru Brexit el s-a cam ţinut deoparte. În calitate de european nu poţi decât să speri că forţele proeuropene, care există în formaţiunea laburistă, vor ieşi din nou în faţă.

S-a schimbat dezbaterea din Marea Britanie legată de Brexit după referendumul din 23 iunie 2016?

Am fost pe 23 iunie la Londra. A fost rupere de nori, metroul nu a mai putut funcţiona. De această dată este posibil să meargă la urne şi cei care se tem de apă, şi cei care ştiu la urmă totul mai bine. Interesant ar fi de văzut ce atitudine vor adopta scoţienii, dacă mişcarea independentistă de acolo va lua un nou avânt. Va fi interesant şi comportamentul celor din Irlanda de Nord. La acestea se adaugă toate oraşele piscicole şi de coastă, care au profitat imens de pe urma fondurilor europene, dar care au votat în favoarea Brexit. Poate că toţi acei alegători se trezesc încet-încet şi se întreabă: Ce se va întâmpla de fapt cu noi dacă nu mai suntem membri ai UE?

Interviu realizat de Astrid Prange

Thomas Matussek a fost între anii 2002-2006 ambasador al Germaniei în Marea Britanie. Este membru al Societăţii Germano-Britanice