DW: Gelozie constituțională

DW: Gelozie constituțională

În cazul în care denunțul lui Ludovic Orban va avea urmări, va trebui să ne așteptăm ca toate disputele politice să se rezolve pe calea justiției.

S-a remarcat repede că s-ar crea un precedent teribil. Nici n-au trecut trei zile și senatorul PNL, Florin Câțu, a spus că, dacă Guvernul va desființa pilonul II de pensii, va face o plângere penală împotriva membrilor Guvernului. Lăsăm acum deoparte faptul că nemulțumirile sale sunt justificate (e vorba de o desființare, de o suspendare temporară sau de altceva?) ca să vedem mai bine că, odată ce s-a deschis o cale, ea va fi urmată de fiecare dată.

E un fel de a desființa complet democrația atâta câtă mai există. Procurorul (căci până la judecător relația politică e deja tranșată) va deveni un actor politic de prim plan care va decide în problemele cele mai delicate care țin de echilibrul constituțional. Ne-am putea gândi că în cazul ambasadei din Israel avem de a face cu un conflict de natură constituțională între Guvern si Președinte, dar, mai înainte de a ne încheia gândul, un procuror oarecare (cu cât e mai oarecare cu atât mai bine pentru cine trage sforile) ar putea hotărî el cine are dreptate. Și o va face ignorând total problematica și nesocotind orice argumentație.

Și nu ar fi bine ca procurorii să decidă în politică? Impresia noastră este că, în România de azi, sunt deja prea mulți aceia care ar răspunde că ar fi bine, ba chiar că s-ar cuveni ca țara să fie dată total pe mâna procurorilor, așa cum sugeraseră aceia care, neîncrezători față de partide au anunțat ”că votează DNA”. Sigur, era un joc de cuvine, dar numai pe jumătate joc, căci altfel nu am fi asistat la episodul în care procurorii DNA au început o anchetă asupra modului în care membrii guvernului au emis o ordonanță de urgență, fiind aplaudați de o mulțime de manifestanți. Spre lauda DNA ancheta a fost totuși oprită înainte de a sosi o decizie a Curții Constituționale ca dovadă că mai exista totuși o cenzură a rațiunii. Separația puterilor rămâne, în cele din urmă, cea mai importantă achiziție a democrației. Un politician nu are dreptul să oprească o anchetă, dar niciun un procuror nu are voie să deturneze o decizie politică.

O să ni se obiecteze că dăm formei mai multă importanță decât conținutului. Să fim însă conștienți că, odată precedentul creat, nimic nu se va opune ca, ori de câte ori anumite interese o vor cere, membrii guvernului să fie înlăturați. Dar soarta e schimbătoare și fără instituții puternice - guvernate de proceduri și fair play - beneficiarii de azi vor cădea ei înșiși victime ale unei manevre ”justițiare”. Se va intra, fără scăpare, în cercul vicios al arbitrariului și abuzului.

În plus, Ludovic Orban se înșală grav și asupra conținutului. Dar despre acest lucru am tot discutat. El urmează orbește politica ”europeană”, în speță politica Germaniei și Franței, care în mod cert au alte interese decât România în Orientul Apropiat. Cel mai bun prieten al Germaniei de-ai fi și nu poți să nu vezi că distanța primejdioasă care se cască între Berlin și Washington - pentru care răspunzători nu sunt doar americanii - pretinde României să ia inițiativa și să urmeze îndeaproape cursul evenimentelor. Căci e mult mai rău să fii ignorat și lăsat deoparte (ca omul care spune ”da” din oficiu”) decât să fii controversat și în centrul atenției.

Am discutat mereu până acum de fondul problemei și de conștiința istorică care ar pretinde lumii să recunoască Ierusalimul drept capitală a statului Israel, dar chiar și interesele imediate sugerează României să nu stea pasivă și să vină în întâmpinarea evenimentelor care se prefigurează. Rolul SUA, în ciuda a ceea ce spun comentatorii din Europa occidentală, va crește și, încetul cu încetul, europenii se vor vedea nevoiți să țină seama de noile realități. 

În loc să se baricadeze pe poziții de gelozie constituțională, s-ar cuveni ca președintele Iohannis să asume deschis această politică, căci, în virtutea relațiilor sale cu politica germană, s-ar putea face folositor nu doar României dar - de ce nu - și Germaniei, care ar putea descoperi că relația cu Rusia nu poate compensa ruptura de America. Numai așa, prin curaj și inițiativă, românii ar putea la un moment dat să conteze.

 
  • Data 21.05.2018
  • Autoare/Autor Horațiu Pepine