O opinie scrisă pentru EVZ  de Peter Kreko, Csaba Molnar și Richard Demeny privind traiectoria probabilă a votului în Parlamentul European în următorii cinci ani, față de China și Rusia.

Partidele radicale, de extremă dreapta și anti-sistem au câștigat teren în acest an în mari părți ale UE. Recenta victorie a Partidului Libertății (FPO) la alegerile naționale din Austria, victoriile regionale ale Alternativei pentru Germania (AfD) și rezultatul bun obținut de partidele naționaliste la alegerile parlamentare europene din iunie indică un val din ce în ce mai mare de populism în blocul comunitar. În multe cazuri, aceste partide au spart „cordonul sanitar” și contribuie acum la elaborarea de politici, deși ocupă poziții minoritare în parlamentele din care fac parte.

La nivel european, deși mulți se așteptau la o creștere a sprijinului pentru extrema dreaptă și existau predicții conform cărora aceasta va ajunge să controleze viitorul Parlament European, orientarea politică de centru își păstrează dominația. Totuși, diferența este că centrul se confruntă acum cu amenințări din partea forțelor extremiste de la ambele capete ale spectrului politic și va fi obligat să interacționeze cu aceste grupuri în domenii-cheie, cum ar fi politica în domeniul migrației, și să fie receptiv la pozițiile lor pentru a evita scăderea popularității.

În partea dreaptă a spectrului politic, există acum trei blocuri concurente de voturi care reprezintă 25% din Parlamentul European: Conservatorii și Reformiștii Europeni (ECR), Patrioții pentru Europa și Europa Națiunilor Suverane (ESN). În urmă cu cinci ani, acestea reprezentau doar 17%. La cealaltă extremă, grupurile de stânga și alte partide nealiniate de stânga au înregistrat și ele o creștere a sprijinului și sunt încurajate de performanțele recente ale Alianței Sahra Wagenknecht (BSW) în Germania și ale Noului Front Popular în Franța. Deși aceste grupuri au opinii divergente în multe privințe, ele sunt unite de neîncrederea lor în instituțiile UE și de dorința de a adopta poziții pro-autoritare. De asemenea, acestea își doresc să consolideze identitățile naționale ale țărilor lor și par mulțumite să se îndepărteze de aliații geopolitici importanți.

Găsirea clarității și consecvenței în anumite chestiuni urgente, cum ar fi sprijinul pentru Ucraina sau măsurile de protecție împotriva influenței chineze, s-ar putea dovedi dificilă în astfel de circumstanțe și va trebui gestionată cu atenție.

O nouă cercetare a Institutului Political Capital sugerează că ECR va rămâne probabil grupul extremist cel mai critic față de Rusia și China deoarece doi dintre membrii săi cheie (Frații Italiei ai premierului italian Giorgia Meloni și Partidul Lege și Justiție (PiS) al lui Jarosław Kaczyński) au susținut în mod constant aproape toate rezoluțiile care condamnă Kremlinul și Beijingul.

Grupul de extremă dreapta ESN, condus de AfD, este mai favorabil autoritarismului și este în mod categoric pro-China. În același timp, grupul Patrioților, condus de Jordan Bardella din Adunarea Națională, este în prezent divizat, în mare parte din cauza prezenței lui Viktor Orban, care a încercat să aprofundeze legăturile dintre guvernul său și Beijing printr-un parteneriat „pe orice tip de vreme”. În celălalt capăt al spectrului politic, este puțin probabil ca grupul radical al Stângii, care include partidul La France Insoumise al lui Jean-Luc Mélenchon, să fie receptiv la propunerile Comisiei din orice direcție și aproape sigur va încerca să îndulcească poziția dură a legislativului față de China, dat fiind sprijinul istoric necritic al membrilor săi față de Beijing.

În ceea ce privește Rusia-Ucraina, noul parlament a lăsat deja să se întrezărească poziția sa de vot cu privire la conflict. În timpul primei sesiuni plenare, deputații au adoptat cu o majoritate covârșitoare o rezoluție care reafirmă necesitatea continuării sprijinului UE pentru Ucraina.

O analiză a modelelor de vot arată că grupul ECR și-a menținut poziția extrem de critică la adresa Rusiei și că este cel mai critic, în această privință, dintre toate grupurile radicale de extremă dreapta și extremă stânga. Cea mai mare surpriză a fost că, în timp ce o mare majoritate a Patrioților au votat împotrivă sau s-au abținut (inclusiv partidele Adunarea Națională și Fidesz, care sunt de ceva timp mai blânde cu Rusia, după cum reiese din abordarea lor față de sancțiunile UE și pachetele de ajutor pentru Kiev), unii dintre ceilalți membri (Lega și ANO) au trecut de la poziția lor anterioară critică față de Kremlin la o aliniere mai largă cu restul grupului. Acest lucru sugerează o convergență în cadrul Patrioților către o poziție pro-rusă mai unificată. În același timp, în grupul Stângii domnește diviziunea. În ciuda faptului că cel mai influent partid din acest grup, FI, a susținut rezoluția, alții nu i-au urmat exemplul. De exemplu, Movimento 5 Stelle (M5S) din Italia a votat împotriva rezoluției deși a susținut rezoluțiile critice la adresa Rusiei din legislatura anterioară.

Concluziile studiului nostru și potențialul de schimbare pe care unele partide l-au demonstrat deja sugerează că, în ciuda disensiunilor din anumite grupuri, ar putea exista mai multe posibilități de cooperare în întregul spectru politic decât se credea anterior. Pe asta trebuie să se concentreze Von der Leyen și colegii săi. De exemplu, aceștia vor găsi probabil sprijin pentru crearea unui front unit împotriva asertivității Beijingului în rândul ECR și al anumitor facțiuni ale grupului Patrioților și ar putea să atragă voturi de la grupul Stângii pe probleme legate de războiul din Ucraina. Totuși, în ambele cazuri, ambițiile acestor partide și neîncrederea lor profund înrădăcinată față de Bruxelles le vor face să fie parteneri periculoși.

Este clar că partidele principale nu au descoperit încă un panaceu pentru a contracara creșterea politicilor extreme de dreapta și de stânga și că sentimentele pro-rusești și pro-chineze vor continua să se răspândească. Succesul lui Von der Leyen și al Comisiei sale va depinde de navigarea prin rețeaua delicată de voturi care există acum în Parlamentul European, fără a aduce Beijingul și Moscova mai aproape de Bruxelles. Dacă se pot ridica la înălțimea acestei provocări și își vor asuma rolul de lideri capabili să abordeze problemele care contează pentru alegători, le vor oferi statelor membre un model de limitare și respingere a creșterii politicilor radicale pentru următorii cinci ani.

Péter Krekó, Richárd Demény și Csaba Molnár sunt afiliați grupului de reflecție Political Capital din Budapesta. Aceștia sunt autorii unui nou studiu intitulat: „Growing influence of Russia and China in the new European Parliament?” („Influența crescândă a Rusiei și Chinei în noul Parlament European?”