După modelul Italiei şi Germaniei, Austria oferă 1.000 de euro de imigrant ca să plece definitiv în ţara de origine! Care sunt rezultatele?

Austria accelerează în privinţa repatrierilor voluntare: 1.000 de euro refugiaţilor care pleacă în ţara de origine şi care acceptă îmbarcarea într-un avion. Obiectivul, 50.000 de străini mai puţin. În Italia, se plăteşte dublu şi cam degeaba. Nici Germania nu a avut rezultatele scontate după lansarea unui proiect asemănător cu al Italiei. Imigranţii nu se prea dau duşi la ei acasă, fie şi plătiţi.

Cu aceeaşi metodă şi cu o cifră asemănătoare (200 de euro mai mult de persoană), Germania s-a ''uşurat'' de 54.000 de oameni care cereau azil, intraţi în Europa datorită politicii porţilor deschise a cancelarei Angela Merkel şi care apoi au fost convinşi să-şi abandoneze visul comunitar. Rezultate care în confuzia generală, cu acorduri bilaterale ineficace, semnate pentru a frâna sosirile şi a uşura plecările migranţilor, au împins Statele membre să accelereze repatrierile voluntare asistate.

Cu ''Bonus-Aktion'', Austria speră să scape de 50.000 de oameni până în 2019. Ministrul de interne Wolfgang Sobotk a prevăzut până la 1.000 de euro de persoană pentru primii 1.000 de migranţi care părăsesc definitiv ţara, dar exclude de la acest beneficiu străinii proveniţi din Balcani şi din Kosovo.

Italia oferă mai mult iar rezultatle sunt nesatisfăcătoare

Misterul templelor solare din Bucegi. Ce se întâmplă pe vârful Omu la 21 noiembrie

Și cartofii prăjiți devin un lux. Cât a ajuns să coste o porție la restaurant

Acel bonus de repatriere este un instrument pe care şi Italia îl foloseşte şi pe care îl finanţează prin intermediul fondului european pentru azil. Din peninsulă au fost repatriaţi în 2016, cam 6.000 de oameni, o picătură într-un ocean faţă de cei 180.000 debarcaţi anul care a trecut pe coastele italiene.

Ministerul italian de Interne, a alocat deja 12 milioane de euro (jumătate acoperiţi de resurse comunitare) pentru 5 proiecte de a repatria acasă circa 3.200 de migranţi care încă n-au primit verdictul definitiv la cererea de azil. Banii, până la 2.000 de euro de persoană, servesc nu numai pentru drumul de venire, ci încă 400 de euro celor care acceptă să se repatrieze.

Migranţii sunt ajutaţi să se ''aranjeze'' economic prin asistenţă la plătirea chiriei, pentru cursuri de formare profesională în vederea găsirii unui loc de muncă, sau de a reuşi să-şi încropească o afacere proprie. Cu condiţia ca ''reintegrarea'' să fie monitorizată pentru cel puţin 6 luni, pentru e evita riscul unei noi cereri după încasarea subvenţiei.

Dar obstacolul, dincolo de voinţa unora dispuşi foarte dificil să accepte 2.000 de euro pentru a se întoarce acasă, după ce au plătit mult mai mult ca să ajungă în Italia traversând Mediterana într-o barcă, se află numai în acordurile bilaterale. Pe care Italia le-a activat cu Libia, Tunisia, Nigeria, Maroc şi Egipt. Dar acolo unde lipsesc înţelegerea, iar procedurile se blochează în birocraţii internaţionale, totul pare un efort depus inutil iar banii par a fi risipiţi inutil.