Grecii, cu ruinele lor, ar putea să ia lecții de la nemții care profi tă de orice. Pentru că nu are plaje însorite, în capul românului obișnuit, Germania este antonim pentru turism pe timpul verii. Oricât ar părea de neobișnuit, nemții obțin bani și în această perioadă. Iar multe orășele lasă impresia că îi scot chiar din piatră seacă. Cum ar fi evenimente de acum 15 milioane de ani și o rocă de pe Lună, primită cadou.

„Schloss Neuschwanstein” e un fel de castel Bran-Dracula. Iar, pentru americani și chinezi, nu contează că nu este „castelul Disney”, așa cum îl numesc ei. Numai că, la vreo 130 de kilometri de Munchen, în Șvabia bavareză, există un orășel medieval care lâncezește, la propriu, la confluența râului Wörnitz cu Dunărea (Donau), care, fie vorba între noi, seamănă mai degrabă cu Dâmbovița noastră, dar fără gunoaie plutitoare.

Localitatea cu 18.000 de locuitori se cheamă Donauwörth și, în cea mai mare parte a timpului, își duce existența într-o liniște atât de asurzitoare, încât ai zice că ești în Muzeul satului, într-o noapte de vară, la o lună după ce bucureștenii au fost evacuați, din cauza unei molime devastatoare. În privința agitației de pe străzi, față de Donauwörth și Nördlingen (despre care o să vorbim mai încolo), Sibiul și Brașovul se aseamănă mai mult cu Istanbulul.

„Spargelzeit”, dar fără „pisswasser”

Și, cu toate acestea, orășelele au viață turistică și le merge bine. În mod evident, începutul lunii mai nu este vârf de sezon. Oricum, în această perioadă, locuitorii suferă de febra sparanghelului sau „Spargelzeit”. Pentru germani, sparanghelul e un fel de iarba-pisicii. Așa că, dacă vă place, acum este momentul unei vizite, pentru că majoritatea meniurilor conțin sparanghel, alb sau verde, cu sos de unt sau hollandaise, sparanghel fiert, opărit, copt, pe grătar sau cum mai vreți.

Udat, bineînțeles, cu bere adevărată, nu cu „pisswasser”, aia pe care germanii o dau la export peste tot în lume și o găsești și în România, dar pe care, la ei, o beau doar adolescenții, dornici de pileală pe euroi puțini, și imigranții.

Nemții chiar zâmbesc când trebuie

În mod total neașteptat, pentru un orășel care, la ora 10 dimineața părea amorțit din încheieturi pe care nici nu le bănuiai, piața ad-hoc din centru era animată de vânzătorii de sparanghel, cartofi noi, brânzeturi și unt de casă, dar și de răsaduri de legume. Nu lipseau nici slănina, cârnații și afumăturile de la „sibieni” fără clop, plus niște germani de conjuctură, care învârteau zeci de pui la rotisor, într-o rulotă-cuptor.

Așa că merită să vă obișnuiți să auziți expresii răstite de genul „KAUF MEINEN SPARGEL!” Nu sunt înjurături, chiar dacă par, ci doar îndemnuri de a le cumpără sparanghelul. Iar, la restaurante, nu va lipsi „Wie isst du gerne deinen Spargel?” (Cu ce doriți să serviți sparanghelul?).

Nu știți germană? Nu e o problemă. În ciuda basmelor care circulă pe la noi, nemții nu se dau înlături să o rupă pe engleză, atât cât știu. Așa că nu va fi nicio problemă să vă servească și să vă încaseze banii, cu cel mai natural zâmbet mimat garantat.

Iar dacă nu știu engleză, există fișe de comandă bilingve și creioane, cu care îți poți alege, bifând căsuțele din dreptul preferințelor. Examen grilă, de-a dreptul! Dar, eficient!

 

Orașul pescarilor de pe Dunăre

Legenda spune că Donauwörth a fost fondat de doi pescari, în locul în care Dunărea (Donau) și râul Wörnitz se întâlnesc. Orașul este așezat de-a lungul traseului pitoresc numit „Romantische Strasse”. Acesta unește sud-estul Germaniei, în special statele din Bavaria, de BadenWurttenmberg și este, de fapt, o colecție de localități pitorești, care datează încă din Evul Mediu, biserici de diferite confesiuni și centre istorice incluse în patrimoniul UNESCO. Cunoscut și sub numele de „Perla Dunării bavareze“, orașul Donauwörth este unul dintre cele mai mai vizitate orașe din regiune. Se află la jumătatea intinerariului „Romantische Strasse” (Drumul Romantic) și este o destinație pentru cei dornici de turism cultural. „Romantische Strasse” a luat ființă ca experiment de marketing turistic, în anii , 60. Atunci, se dorea ca lumea să cunoască și o altă Germanie, una diferită de cea din timpul celui de-al doilea război mondial și a perioadei timpurii postbelice.

Donauwörth - dacă nu e turism, e fabrica de elicoptere

Donauwörth este principala locație de fabricare a elicopterelor Airbus în Germania și a doua cea mai mare din lume. Aproape 7.000 de oameni contribuie la proiectarea, fabricarea și vânzarea elicopterelor H135 și H145 (dar și H145M), precum și a celebrelor elicoptere de sprijin Tiger și de transport și naval, NH90. Centrul de dezvoltare cu cei 800 de ingineri este motivul pentru care Donauwörth este considerat centrul de competență pentru tehnologia elicopterului de mâine din Germania.

 Site-ul găzduiește, de asemenea, centrul militar de sprijin, unde elicopterele Bundeswehr, cum ar fi CH-53, Sea Lynx și Sea King, sunt deservite și dotate cu cea mai recentă tehnologie. Deși activitatea principală de la Donauwörth este fabricarea elicopterelor, aici se fabrică și uși de avioane. Folosind tehnologii de ultimă generație, aproximativ 80% din toate ușile Airbus sunt produse în Donauwörth.

 

Nördlingen orașul-cetate, unde a picat norocul din cer

Nördlingen este un oraş inedit, menţionat pentru prima dată în documente în anul 898. Localizat în districtul DonauRies din Bavaria, este poziţionat în interiorul unui crater lat de aproximativ 25 de kilometri. Craterul a fost format în urma impactului unui meteorit, acum 14,5 milioane de ani.

Dincolo de locul neobișnuit în care este amplasat, orașul atrage numeroși turiști și datorită muzeelor existente, printre care cel al căilor ferate, al filmelor mute sau al felinarelor, dar și pentru numeroasele competiții ecvestre desfășurate, cea mai cunoscută fiind Scharlachrennen, difuzată în întreaga lume de televiziunile de sport și menționată pentru prima dată de istorici în anul 1463.

Cu o populaţie de numai 20.000 de locuitori, Nördlingen se remarcă prin forma sa circulară, însă puțini sunt cei care știu faptul că forma așezării bavareze este dată de craterul apărut după ce meteoritul a lovit zona acum aproximativ 15 milioane de ani. Rămășițele acestuia s-au împrăștiat pe o distanță extrem de mare, fiind găsite urme inclusiv în apropierea orașului Praga, capitala Cehiei. Deşi locuitorii presupuneau acest lucru, specialiştii nu au putut dovedi faptul că oraşul a fost construit în mijlocul unui crater.

Zeci de mii de tone de diamante microscopice

Cu toate acestea, în 1960, în timp ce studiau biserica din centrul aşezării, cercetătorii americani Eugen Shoemaker şi Edward Chao au descoperit în interiorul pereţilor un tip de cuarţ (suevit) asociat, în mod normal, cu impactul meteoriţilor. După ce au studiat în detaliu rocile din zona Nördlinger Ries, oamenii de ştiinţă au ajuns la concluzia că depresiunea în care a fost construit oraşul a fost formată în urma impactului produs de un meteorit. La aproximativ 42 de kilometri vest-sud-vest de Nördlingen se află craterul Steinheim, despre care cercetătorii spun că s-ar fi format în mod simultan cu cel investigat în anii ‚ 60.

Mai mult, clădirile din piatră din Nördlingen conțin milioane de minuscule diamante, toate în medie de 0,2 milimetri în diametru, rezultate în urma impactului asteroidului. Deși nu au nicio valoare, se estimează că există în zonă circa 70.000 de tone de astfel de diamante microscopice, formate la presiunea imensă de impact.

Ca să fie ghid în Nördlingen, Cindy Cooper a lăsat America

Micuță de statură, uscățivă, extrem de activă și foarte locvace, Cindy Cooper e genul de persoană care te joacă pe degete, în timp ce te aleargă pe străzile înguste ale Nördlingen-ului. Poate să îți fie mamă sau bunică, după caz. Râde! E americancă!

Este ghid. Și te aleargă, aleargă... „Uite aia, uite ailalta!” Te plimbă prin catedrale, străduțe și ziduri istorice. Este la un pas de explozie, dacă te uiți în altă parte. Așa că se uită în ochii tăi și aproape că îți reproșează că nu ai fost atent! Deși îi sorbeai cuvintele!

A venit aici, în Nördlingen, alături de soț. A sperat că o să fie doar pentru trei ani. Dar, nu a fost așa. A durat mai mult, pentru că, de prin 1966 nu s-a mai îndurat să plece!

Piatra de pe Lună

Suevitul o rocă formată din topirea rocii inițiale, din cauza temperaturii ridicate produsă de impactul puternic cu meteoritul. Din acest motiv, și pentru că zona Nördlingen se asemăna foarte tare cu craterele de pe Lună, la începutul anului 1970, NASA și-a antrenat 14 astronauți. Printre ei s-a aflat și celebrul Alan B. Shepard. Drept răsplată pentru oraș, au donat o rocă de pe Luna muzeului Rieskrater (adusă în misiunea Apollo 14)