Dumnezeu nu dă buzna cu mascații – Calendar creștin ortodox: 29 martie
- Adrian Pătrușcă
- 29 martie 2020, 05:45
În a patra Duminică a Postului se citește din nou la Liturghie episodul „Vindecării fiului lunatic”.
În bisericile, de data aceasta, vai!, goale, va răsuna acel zguduitor „Cred, Doamne, ajută necredinței mele!”, asupra căruia N. Steinhardt a zăbovit cu pasiune: „Mai amețitoare vorbe nu s-au rostit niciodată... Ce fel de credință este aceasta care este și nu este, care se afirmă, dar se vede nevoită a cere ajutor?”
Monahul de la Rohia sesiza legătura cu altă faimoasă zicere amețitoare: „Nu M-ai căuta dacă nu M-ai fi găsit”, pe care Pascal I-o atribuia lui Iisus.
Cheia acestui puzzle o constituie gestul cu care tatăl copilului chinuit de duh își însoțește aparenta contradicție verbală. El îi cere Mântuitorului să-i vindece fiul, însă Iisus îi răspunde „rabinic” cu o condiție: „De poți crede, toate sunt cu putință celui ce crede”.
Aceste cuvinte descătușează lava de iubire care clocotea în interiorul omului, înfrângând toate îndoielile omenești: „Și îndată strigând, tatăl copilului a zis cu lacrimi: Cred, Doamne, ajută necredinței mele!”
Abia în acest moment, Iisus alungă duhul și vindecă băiatul.
Două lucruri rezultă de aici:
1) Dumnezeu nu intervine decât când i se cere, respectând astfel libertatea omului, virtute cu care l-a creat dintru început; „Iată, stau la ușă și bat, de va auzi cineva glasul Meu și va deschide ușa, voi intra la el și voi cina cu el și el cu Mine”; nu dă buzna, nu sparge ușa, ci așteaptă să fie invitat;
2) Dumnezeu nu-i cere omului credință absolută, totală, pe care și sfinții abia de o dobândesc; se mulțumește doar cu un imbold sincer spre credință, cu recunoașterea smerită de către om a relației filiale cu Creatorul; restul face El, pune de la El, cu mărinimie boierească; dacă omul are scânteia, Harul lui Dumnezeu va aprinde vâlvătaia.
Întrebat de Apostolii intrigați de ce ei nu reușiseră să scoată duhul din copil, Iisus le răspunde: „Acest neam de demoni cu nimic nu poate ieși, decât cu rugăciune și cu post”.
Ce înseamnă postul și rugăciunea adevărate am văzut: smerenie și lacrimi. Doar ele deschid ușa lui Dumnezeu.