Sunt convins că săptămâna pe care o încheiem este cea mai importantă de la Revoluţiea din 1989 încoace. Că data de 23 mai va fi consemnată ca foarte importantă în istoria recentă a României. Pentru că poate fi data când, în sfârşit, ţara noastră poate deveni o ţară normală, în care oameni normali, adică oamenii simpli, să poată trăi normal.

Fără spaima că pot fi arestaţi din senin, fără nicio probă. Fără spaima că dacă încearcă să pună pe picioare o afecere şi muncesc de dimineaţa până seara, atunci când aceasta începe să meargă, vine cineva şi i-o fură, amenintându-l că dacă nu se supune intră în puşcărie. Dar mai ales fără resemnarea că „nu se mai poate face nimic. Noi nu ave nicio putere. Sunt prea mari şi prea puternici”.

        Ziua de 23 mai, prelungită până aproape în zorii celei de 24 mai, ne-a arătat că nu sunt nici prea mari, nici prea puternici. Că Dumnezei pe pământ, nu există.

        În înţelepciunea lui de om fără multă carte, de hamal în portul Brăila, bunicul meu, pentru că aşa se obişnuia la noi în cartier, ca bătrânul să fie şi cel mai înţelept din familie, s-a simţit şi el dator să-mi dea un sfat pentru viaţă. Să-l am de la el. Şi pentru că bodega era locul pe care, în afară de cheiurile portului unde-şi rupea zilnic cârca, era locul pe care îl cunoştea cel mai bine, sfatul a cuprins în el, firesc, şi bodega. Mi-a spus într-o seară, când venea de la „Izmene reci”, taverna de pe Dorobanţi a lui Ştefanache cu mustăţi, aşezându-se blând pe pragul odăiţei în care locuia în spatele caselor mari: „Nepoate, viaţa asta e ca o cârciumă. Bei, mănânci, comanzi la lăutari, o ciupeşti de cur pe picoliţă... La sfârşit, vine ospătarul cu nota de plată. Te întreabă: „Aici, ce-aţi consumat”? Apoi, trage o linie, adună şi atunci trebuie să plăteşti”.

Dumnezeii Coldea și Dumbravă

        Pe 23 mai, până spre dimineaţa zilei de 24 mai, filozofia aceasta simplă de viaţă a bunicului meu li s-a aplicat la doi Dumnezei. De fapt la doi infractori care se credeau Dumnezei pe pământ. Care împărăţeau România. Care o împărţeau după bunul plac, în prostimea care nu are voie să cârâie, oricât de nemulţumită ar fi, iar în stradă iese doar la porunca lor, strigând şi manifestând împotriva cui ordonă ei, şi cei pe care îi mulgeau de bani. Ei şi gaşca pe care o aveau împrejur.

        Metoda era simplă. De infractori de cartier. De cămătari prăpădiţi. De coteţari. Dacă exista un om de afaceri a cărui firmă începea să meargă, să se dezvolte şi să producă bani, puneau ochii pe el. Indiferent din ce domeniu era. Mai întâi îi făceau, la comandă, un dosar penal. Generalul SRI Dumbravă, foarte bolnav acum, când este anchetat, dar sănătos tun atunci când a spus că Justiţia este un câmp tactic şi ducea completelor de judecată plicurile galbene cu sentinţele pe care trebuiau să le dea şi care nu aveau nicio legătură cu legea şi cu realitatea, se ocupa de asta. Judecătorul primea ordinul, iar omul de afaceri se trezea cu un dosar.

Apoi, prin intermediari gen Tocaci, un aşa zis om de afaceri, în fapt un trepăpduş de uşi capitonate, i se sugera că pentru a scăpa cu o pedeapsă mai uşoară, sau chiar cu achitare, trebuia să plătească. Speriaţi, unii plăteau din prima. Alţii, mai băţoşi, se făceau că nu pricep. Atunci, la fond, li se aplica o pedeapsă cu executare. După care începea şantajul. Desigur şi suma cerută de la încăpăţânat creştea, pentru ca lucrurile să se aşeze la apel. Banii erau daţi avocatului Doru Trăilă. Spălaţi adică prin cabinetul lui de avocatură. Contracte uriaşe, care se împărţeau apoi între cei trei. Coldea, ca şef şi Dumnezeu 1, lua mai mult, apoi Dumbravă, ca Dumnezeu 2 şi la sfârşit avocatul Trăilă.

Licitațiile, sursă de averi

        Cea de-a doua metodă de îmbogăţire era ca firme de doi bani să fie făcute câştigătoare la licitaţiile organizate de stat. La banii publici adică.

        Pe aceste două căi, au bărbierit tot. De la curăţenia pe străzi, până la paza aeroporturilor, de la dezinfectantele pentru spitale, la medicamente. Nu există domeniu care să le fi scăpat. Oameni nenorociţi pe viaţă şi băgaţi în puşcărie nevinovaţi. Zeci, poate chiar sute de milioane de euro. Nu, nu este niciun fel de exagerare. Vom vedea la sfârşitul anchetei câţi bani au jefuit. Deocamdată, în dimineaţa de 24 mai, Coldea avea bilete să plece la Monaco, împreună cu un fost foarte controversat ministru al Sănătăţii, Ion Bazac, mai mult reprezentant al Ferrari România decât medic, la Marele Circ. Cursa de Formula 1 din Principat. O să meargă însă ca la Formula 1 la secţia de poliţie, pentru a îndeplini obligaţiile impuse de controlul judiciar care i-a fost stabilit de anchetatori.

        Veţi spune că pe noi, oamenii de rând, acest război nu ne priveşte. Că se bat ei, sus, acolo, pe bani mulţi, pe vile în locuri exotice, pe proprietăţi de milioane de euro.

        Complet greşit. Banii care i-au jefuit, sunt banii noştri. Banii din care ar fi trebuit făcute sau dotate spitale, date pensii decente unor oameni care au muncit o viaţă, dotate şcolile.

Coldea, scăpat dintre aripile protectorilor

        Veţi mai spune, din nou, că nu avem ce le face. Că totul se va stinge în uitare, aşa cum s-a mai întâmplat. Iarăşi, complet greşit, zic eu. Generalul Coldea, fost prim-adjunct al SRI a fost nu doar lăudat, dar şi decorat de către partenerul strategic, pentru activitatea sa. Care am văzut ce fel de activitate era. Trebuie să fim naivi să credem că i-a luat DNA doar pe un simplu denunţ, fără ca americanii să ştie. După părerea mea, Coldea, Dumbravă şi restul grupului infracţional organizat sunt asemenea afganilor care, după retragerea americanilor, cădeau de pe aripile avioanelor de care încercau să se agaţe ca să fugă.

        Şi mai am un argument. La Dubai, în timpul Untold-ului organizat acolo, unde a fost toată lumea bună din România, nu putea să lipsească Coldea. La un moment dat, Sergiu Diacomatu i-a făcut freza cu un pahar de şpriţ pe care i l-a turnat în cap, înjurându-l crunt că l-a băgat la puşcărie. Îl cunosc bine pe Sergiu Diacomatu, de când era mic. Nu este nici vreun haiduc, nici vreun luptător neînfricat. M-aş fi aşteptat ca Dumnezeul Coldea, pentru acest gest care l-a făcut de râs în faţa protipendadei sosite la Dubai, să-l mănânce cu fulgi cu tot. Nimic. Atunci mi-am dat seama, am şi scris, că generalul Florian Coldea era în cădere de pe aripa avionului.

Mai mult decât trafic de influență

        A venit chemarea la DNA, atenţie, direct în calitate de suspect, care mi-a dat dreptate.

        Deocamdată, acuzaţiile pentru cei patru sunt: trafic de influenţă şi spălare de bani.

        Denunţătorul, cel care a apărut public, pentru că din informaţiile noastre, nu este singurul, a făcut joi, în direct, la Antena 3 CNN, eram şi eu în emisiune, o afirmaţie foarte gravă: generalii Coldea, Dumbravă, Cocoru, Bâtlan au distrus firme româneşti, pentru a face loc pe piaţă unor firme străine. Şi asta, pentru nişte generali SRI, puşi fix să apere interesele naţionale, nu mai este un fleac de trafic de influenţă şi o prăpădită de spălare de bani. Ci mult mai mult. Care sună mult mai cumplit în Codul Penal şi care se pedepseşte mult mai greu.

Urmăriți varianta video a editorialului, AICI.