Duminica Tomii, ultima zi din Săptămâna Luminată, umple cimitirele timişene de rude ale celor plecaţi în lumea drepţilor, preoţii fiind şi ei prezenţi printre morminte după Liturghie, pentru a face slujbe la crucea răposaţilor.
Este o zi încărcată de tradiţii, în care mormintele sunt curate, îngrijite încă din Joia Mare, iar acum se aşează pomenile pentru sufletele răposaţilor.
Femeile înroşesc ouă pentru Paştile Mici (Paştile Blajinilor), fac drob de miel, cozonac şi pască, colaci şi colivă şi toate aceste bucate sunt aşezate pe ştergare curate pe mormintele celor decedaţi.
La început, preotul face o slujbă individuală pentru iertarea păcatelor celor plecaţi în veşnicie, sfinţeşte crucile, mormintele şi mâncărurile aduse de aparţinători, după care femeile încep să împartă pomana nevoiaşilor.
Tradiţia spune că ''blajinii'' sunt cei care nu au apucat să treacă marea atunci când Moise a despicat apele sau că sunt suflete ale pruncilor care au murit nebotezaţi. Ei trăiesc în lumea de dincolo, dar păstrează legătura cu lumea noastră, iar în Duminica Tomii sufletele lor sunt slobozite. Ei sunt miloşi şi devotaţi lui Dumnezeu, dar nu ştiu să socotească.
De aceea, femeile din satele din Banat aruncă pe ape curgătoare coji de ouă înroşite ca să afle şi morţii că este Paşti, dar ei primesc vestea mai târziu, abia în Duminica Tomii.
În alte sate din Banatul de munte, femeile caută irugi, cursuri curate de ape curgătoare, iar aici, oul, colacul şi o lumânare aprinsă sunt aşezate în coşuleţe împletite din crengi uşoare de alun şi li se dă drumul pe apă pentru a ajunge la sufletele morţilor. Oamenii cred că prin aceste ofrande sufletele morţilor sunt eliberate de o parte din păcatele grele şi vor putea umbla în locurile în care vor dori.
Recomandările noastre
