Pare că noi românii am găsit soluția de a ieși din depresia inerentă acestei perioade agitate, poveștile despre sex. Așa cum un bolnav autentic se îndepărtează de lumea reală afundându-se în seriale interminabile sau jocuri pe telefon, noi ne ascundem de realitatea hâdă din jurul nostru în povestea părintelui Visarion Alexa și a mâinilor sale lipsite de orice urmă de decență, în cazul ”călugărului-amant” care se chinuie să atragă în mocirla sa cât mai multe nume sau descoperim noi și noi cazuri de hărțuire.

Nu mă înțelegeți greșit, scandalurile enumerate sunt reale, fiecare având gravitatea sa și urmările sale, iar aruncarea lor în arena publică igienizează societatea, curăță mizeria. Chiar dacă relatarea fiecărui amănunt este un motor de audiență, povestea în sine merită spusă pentru că ascunderea ei naște monștri.

Ca pe un serial pe care nu îl abandonezi deși scenariul sau actorii te dezamăgesc am urmărit povestea lui Visarion Alexa.

Mărturisesc faptul că îl urmăream și înainte de a apărea enoriașele pipăite sau asaltate de mesaje de adolescent care-și caută leacul pentru coșurile de pe față în materializarea fanteziilor. Un preot tânăr, prezentabil, cu vorbele mereu la el, Alexa era un comunicator al unei părți a Bisericii, anume cea care părea dispusă la compromisuri dogmatice pentru a scăpa de atacurile tot mai dese și mai violente.

”Investiția” făcută în imaginea lui era evidentă, interviuri, editoriale, știri despre viața sa de familie sau hobby-uri.

Lesne i s-a permis să devină un personaj destul de important, nu în ierarhia Bisericii, dar pe tabla unde se joacă viitorul Bisericii și, evident, al Credinței.

Doar că în dorința de a răspunde prin mijloace moderne atacurilor, Alexa a fost promovat prea lesne de la un simplu preot la purtător de mesaje.

Cuvintele personajului au fost mai importante decât adevărata față a sa. Preotul a devenit un influencer.

Din duhovnic al comunității sale, succesul mediatic de dincolo de lumea limitată a parohiei sale l-a transformat pe Alexa într-un Guru.

Iar un guru, spre deosebire de un păstor al comunității, crede că i se cuvine orice din partea celor care primesc în schimb cuvintele sale.