Doina Goșa, managerul Centrului de Transfuzie Sanguină București, a explicat, în exclusivitate pentru Evenimentul zilei, despre posibilele erori în cazul unui accident transfuzional, riscurile acestuia, dar și măsurile de siguranță practicate de specialiști înaintea unui astfel de tratament.

Drumul sângelui, de la donator la primitor

Parcursul pungii cu sânge de la donator la primitor este un proces complex, supus multor verificări. Pentru fiecare pungă de sânge, Centrul de Transfuzii București parcuge mai mulți pași:

1. Înainte de donare: Fiecare donator trebuie să completeze un chestionar referitor la modul său de viață și la antecedentele medicale. Apoi, se merge la un medic care hotărăște dacă este sau nu apt de donare.

2. La începutul recoltării se prelevează de la donator probe de sânge care sunt analizate pe două axe: imuno-hematologie și depistare agenți sau boli transmisibile prin sânge (HIV/SIDA, hepatită B, hepatită C, sifilis, HTLV, nivelul ALT). Dacă prin aceste teste se detectează vreo anomalie, pungă de sânge respectivă este marcată că fiind non-conformă, iar donatorul este înștiințat despre această (corespondență cu caracter confidențial). În această etapă sunt folosite aparate automate, iar ,,aparatul nu greșește”, după cum spune chiar medicul Doina Goșa.



3. Până să ajungă la spital, la Centrul de Transfuzie se face, pentru siguranță, din nou, grupa de sânge. În acest moment, pe punga de sânge se găsesc două etichete: VALIDAT (confirmă că sângele a trecut cu succes prin toate etapele menționate anterior) și cea de a doua etichetă – INFORMAȚII ESENȚIALE DESPRE SÂNGE (grupa de sânge, termenul de valabilitate, markeri vitali etc).

După aceste trei etape, punga de sânge ajunge la spital. În acest punct, există condiții de depozitare speciale și o serie de noi teste obligatorii, până ca sângele să ajungă la primitor.

„Spre exemplu, asistenta, la patul bolnavului, face o nouă determinare de grupă, instant, cu ajutorul unei cartele. Există o mare responsabilitate pentru cel care face transfuzia. Asistenta are două fișe, una pe care o completează în timpul transfuziei și o alta post transfuzie. Bolnavul trebuie asistat atent, deoarce reacțiile lui indică dacă trebuie continuată sau oprită transfuzia. În funcție de aceste reacții poți interveni și să acorzi ajutorul.”, explică Doina Goșa.

Cine ar putea greși la transfuzie?

În cazul pacientei de la Spitalul de Arși, ca și în cazul oricărui accident transfuzional, erorile pot fi mai multe:

1. Asistenta citește greșit grupa de sânge de pe pungă;

2. Nu folosește reactivii în mod corespunzător;

3. Nu verifică grupa de sânge, la pat, bolnavului;

4. Încurcă sângele în cazul mai multor pacienți.

Acestea sunt doar o parte din scenariile posibile pentru producerea unui accident transfuzional. Cu toate acestea, dacă este asistat corespunzător, efectele resimțite de un pacient pot fi diminuate sau stopate. În cazul accidentelor transfuzionale sunt cunoscute trei tipuri de reacție: ușoare (dezorientare, stare de amețeală), medii(febră, senzație de sufocare, tensiune scăzută) și cele severe (șoc anafilactic, insuficiență renală). Cu toate acestea, managerul Centrului de Transfuzie Sanguină- București este de părere că urmările unui astfel de accident nu ar trebui să fie fatale: „În mod normal, nu se moare din această cauză. Nu cunosc cazul pacientei de la Spitalul de Arși, dar sunt de părere că accidentul transfuzional nu este cauza decesului. Se poate ajunge până în acest punct ca urmare a unei reacții severe după transfuzie, dar aici nu e cazul”, încheie Doina Goșa.