Apariția unei alianțe între Moscova și Teheran are multiple implicații internaționale, putând diminua perspectivele unui nou acord pentru a ține în frâu programul nuclear iranian și crescând presiunea asupra Israelului, inamicul declarat al Iranului, pentru a lua partea Ucrainei în război. Nu există o iubire profundă între Rusia și Iran, timp de decenii una dintre cele mai izolate națiuni din lume din punct de vedere strategic. Dar cele două guverne autoritare, ambele chinuite de sancțiunile occidentale, au în comun Statele Unite ale Americii ca fiind marele lor inamic și ca pe o amenințare la adresa puterii lor.

"Acesta este un parteneriat de conveniență între două dictaturi aflate în conflict", a declarat Karim Sadjadpour, expert în Iran la Carnegie Endowment for International Peace, cu sediul la Washington.

Dronele de fabricație iraniană pe care Rusia le-a trimis luni pentru a bombarda capitala Ucrainei au adus cea mai categorică dovadă că Teheranul a devenit un aliat din ce în ce mai apropiat de Kremlin, oferind atât arme, cât și sprijinul internațional de care Rusia duce lipsă cu desăvârșire. Dronele iraniene transportă încărcături utile mai mici și sunt mult mai lente decât astfel de rachete, ceea ce le face mult mai ușor de doborât. Dar ele sunt, de asemenea, mult mai ieftine, astfel încât Rusia le poate lansa în grupuri, copleșind apărarea aeriană și permițând unora să ajungă la ținte.

"Ele pot fi folosite de Rusia pentru a ținti uzinele electrice, depozitele de combustibilul, și alte asemenea ținte, pentru a încerca să epuizeze economic Ucraina în timp", a declarat Michael Kofman, director al studiilor despre Rusia la C.N.A., un institut de cercetare în domeniul apărării din Arlington, Virginia.

Ambele țări se află într-o criză profundă, luptându-se din punct de vedere economic și politic. Iranul încearcă să înăbușe protestele de stradă, care reprezintă cea mai serioasă provocare din ultimii ani pentru guvern, în timp ce Rusia încearcă să gestioneze disensiunile crescânde legate de un efort de război șubred și de un proiect nepopular.

Siria, primul loc de cooperare

Relația dintre Rusia și Iran se dezvoltă de ani de zile. Președintele Rusiei, Vladimir Putin, și-a desfășurat forțele aeriene în Siria începând din 2015 pentru a preveni prăbușirea regimului președintelui Bashar al-Assad, un aliat de lungă durată al Teheranului. Rusia și Iranul au lucrat în pas de melc din punct de vedere militar, avioanele de război rusești oferind acoperire pentru milițiile iraniene și forțele iraniene proxy care luptau la sol, scrie New York Times

Siria a fost un exemplu al efortului ambelor părți de a găsi modalități de a submina puterea și prestigiul american oriunde ar putea în lume, iar Ucraina oferă o oportunitate similară la o scară și mai mare și mai vizibilă.

După revoluția din 1979, Iranul și-a formulat politica externă în jurul sloganului "Nici Est, nici Vest", ferindu-se în egală măsură de Uniunea Sovietică și de Statele Unite ale Americii. Acum, Republica Islamică își alege tabăra, au declarat analiștii, iar imaginile cu dronele iraniene care explodează și își ating cu precizie țintele îl anunță ca o putere regională care trebuie luată în serios.

Oficial, iranienii neagă că vând drone

La Teheran, purtătorul de cuvânt al Ministerului iranian de Externe a negat luni că țara sa vinde arme Rusiei, chiar dacă rețelele de socializare ale Corpului Gărzilor Revoluționare Islamice, care a dezvoltat dronele greoaie, dar letale, se lăudau cu acestea.

"Nu există niciun dubiu că dronele folosite de armata rusă sunt iraniene", se spunea într-o postare pe Sepah Cyberi, un canal Telegram afiliat cu Gărzile, în timp ce șeful armatei cibernetice a țării, Ali Akbar Raefipour, a jubilat pe Twitter că drona Shahed a Iranului este acum "cea mai comentată armă din lume".

Iranul nu dorește să scoată în evidență vânzările de arme, deoarece Ucraina este mai populară decât Rusia în rândul iranienilor obișnuiți, iar Republica Islamică se prezintă ca un apărător al celor defavorizați în afacerile mondiale, a declarat Mahmoud Shoori, director adjunct al Institutului de Studii Iran și Eurasia din Teheran și expert în relațiile Iran-Rusia.

Puncte comune între Rusia și Iran

Dar, în același timp, "Iranul vrea, de asemenea, să arate lumii că are ca aliat o superputere militară și că are capacitatea de a vinde arme unei astfel de puteri", a declarat el într-un interviu telefonic. "Aceasta arată că politicile Occidentului de presiune maximă pentru a izola Iranul nu au funcționat".

În afară de arme, cei doi au găsit un punct comun în ceea ce privește energia, petrolul și gazele. Rusia a lucrat la centrala nucleară iraniană de la Bushehr timp de decenii, dar întârzierile mari și depășirile de costuri de mai multe miliarde de dolari au transformat-o într-un punct sensibil în relațiile între cele două state.

Forțele rusești au rămas fără rachete balistice și de croazieră cu ghidaj de precizie, spun analiștii occidentali, iar ca urmare, războiul a inversat modelul obișnuit al marilor puteri de a vinde arme celor mai mici. Incapabilă să cumpere arme din altă parte - cu excepția, poate, a Coreei de Nord - Moscova s-a îndreptat către Iran.