Carnavalul

 

Un ecou al acestui obicei de la începutul omenirii este carnavalul. De exemplu, carnavalul veneţian, rămas la nivelul Evului Mediu, când a avut maximum de simboluri, costume şi organizare. Dar originea carnavalului este mult mai veche, de la sărbătorile europene ale lupilor, probabil, după unii autori, sărbători vechi de zeci de mii de ani, din neolitic.

La noi „carnavalul” cu măşti şi reprezentări fixe a migrat spre sărbătorile de iarnă ale solstiţiului, Crăciunul, Anul Nou... Ţăranul, în general, iar ţăranul român nu face excepţie, ei bine, ţăranul a fost şi este mai comod, mai conservator, mai uşor de convins să nu facă ceva, decât să muncească, să facă ceva, chiar pentru un carnaval!

Toate aceste reguli, interdicţii, pedepse, sărbători, zei, apoi sfinţi, lupi, Filipi, aveau demult, la începutul istoriei, un singur scop: civilizarea europenilor. Civilizaţia se bazează pe reguli şi, mai ales, pe respectarea lor!

Istoricii sunt de acord asupra faptului că se poate vorbi despre „civilizaţia umană” numai după anul 1780 înainte de Hristos, când a apărut, în Babilon, codul de legi al lui Hamurabbi, sau Hamurappi, 282 de legi, care, unele dintre ele, supravieţuiesc, adaptate, şi astăzi. Legea desparte sălbăticia de civilizaţie. Bună, rea, legea ne-a făcut oameni. Sigur că unii sunt mai mult maimuţe, dar „dura lex, sed lex”! Sigur să sunt multe legi proaste, făcute de maimuţe, de exemplu legea uciderii căţeilor, care consfinţeşte moartea ca o regulă, nu ca o excepţie nefericită. Legi făcute sub presiunea străzii, a gândacilor de bucătărie şi a televiziunilor.

Ştiţi, dragi lupi, padawani şi hobbiţi că miercuri primesc curierul de la UE, curierul de Bruxelles. Sau joi, uneori l-am primit, marți sau vineri! Nu râdeți! Ei bine, un scurt raport mi-a atras atenţia. Este vorba exact despre ceea ce vă spuneam, despre libertate, despre deconectarea de la dispozitivele electronice.

 

Dreptul la deconectare

 

”Dreptul de a se deconecta” trebuie să devină un drept fundamental la nivelul UE: Obiceiul de a fi mereu conectați duce la un risc crescut de depresie, anxietate și epuizare profesională (burnout). Viitoarea legislație a Uniunii va defini cerințele minime pentru munca la distanță. Nu vor exista repercusiuni negative pentru lucrătorii care-și exercită „dreptul de a se deconecta”

Necesitatea de a fi „conectați în permanență" prezintă riscuri grave, potrivit eurodeputaţilor. PE cere un act legislativ al Uniunii care să garanteze lucrătorilor dreptul de a se deconecta digital de la lucru fără repercusiuni negative.

Eurodeputații cer Comisiei Europene să propună o lege care să le permită persoanelor care lucrează digital să se deconecteze de la muncă în afara programului de lucru. Legislația ar mai trebui să stabilească cerințe minime pentru munca de la distanță și să clarifice condițiile de muncă, orele de lucru și perioadele de odihnă. Inițiativa legislativă a Parlamentului a fost adoptată ieri cu 472 voturi pentru, 126 împotrivă și 83 abțineri.

Potrivit eurodeputaților, utilizarea pe scară tot mai largă a instrumentelor digitale în scopuri profesionale a dus la apariția unei culturi de a fi „conectați în permanență”. Acest lucru are un impact negativ asupra echilibrului dintre viața profesională și cea privată a angajaților. Munca de acasă a fost esențială pentru a proteja anumite locuri de muncă și companii în timpul crizei generate de COVID-19.

Totuși, efectele combinate ale unui program de lucru prelungit și ale unor exigențe mai mari au condus la creșterea numărului de cazuri de anxietate, depresie, epuizare și de alte probleme legate de sănătatea fizică și mentală.

Eurodeputații consideră că dreptul de a se deconecta este un drept fundamental, care le permite lucrătorilor să nu se ocupe de sarcinile de serviciu în afara orelor de muncă, fie că e vorba de telefoane, corespondență electronică sau alte forme de comunicare digitală. Acest lucru se aplică inclusiv vacanțelor și altor forme de concediu.

Statele membre sunt încurajate să ia toate măsurile necesare pentru a le permite lucrătorilor să își exercite acest drept, inclusiv prin acorduri colective între partenerii sociali. Statele trebuie să garanteze că lucrătorii nu vor fi supuși discriminării, criticilor, concedierii sau altor măsuri nefavorabile din partea angajatorilor.