Anul acesta s-au împlinit 25 de ani de când maestrul Alexandru „Puiu” Calinescu a murit. El a fost unul dintre cei mai îndrăgiți actori din țară, dar a avut o viață chinuină. Cu toate astea, legenda filmului a oferit bunătate și iubire.
Maestrul comediei Alexandru „Puiu” Calinescu s-a stins din viață pe 16 mai 1997, la vârsta de 77 de ani. Cu toate astea, fanii nu l-au uitat, iar filmele sale sunt urmărite și în ziua de ani. Anul acesta s-au împlinit 25 de ani de când a murit și nimeni nu a știu prin ce momente cumplite a trecut pe vremea când trăia.
Puiu Călinescu s-a făcut remarcat cu rolurile din seria „B.D.”-urilor. În spatele unui chip mereu zâmbit, actorul ascundea o traumă greu de imaginat. Fiica artistului, Carmen, a povestit despre copilăria tatălui ei și a povestit că nu a mai întâlnit un om ca el. Legenda cinematografiei a avut o viață de calvar, dar a oferit tot ce a avut mai bun.
„Este foarte greu să povestesc cine a fost tatăl meu. Nu-mi ajung vorbele… A fost un om mare! Perioada lui de glorie a început, prin anii ’70, cu < Sonatul lunii > la Boema – spune Carmen Călinescu. Nu se putea circula pe stradă când avea spectacol! Biletele se vindeau cu o săptămână înainte. Câştiga foarte bine, dar cheltuia totul cu noi, copiii, cu mama… Le-a ajutat până şi pe mătuşile care îl bătuse în copilărie. Nu a avut parte de nici o jucărie! Nouă, mie şi surorii mele, Silvia, ne-a oferit totul! De unde a învăţat omul ăsta să ofere, când el nu primise nimic, niciodată?! A crescut fără mamă, fără tată şi a fost bătut de mătuşi. Fotina Călinescu(n.r.-mama actorului) a răcit la un bal şi a murit când el avea 5 ani. Iar tatăl lui a fost actorul Jean Tomescu, din Craiova”. Mătuşile din partea mamei au devenit responsabile de soarta juniorului şi au încercat să-l educe, pentru a se alege ceva din puiu’ de om. Şi s-a ales!”, a povestit Carmen.
Cel mai greu moment pentru Puiu Călinescu
Chiar dacă era unul dintre cei mai mari actorul, el ascundea o suferință greu de imaginat. Puiu Călinescu și-a găsit moartă în casă, iar viața lui nu a mai fost la fel.
„În 1995, sora mea, Silvia, a murit la 50 de ani. Între mine şi ea era o diferenţă de 11 ani. Iar tata a plecat, doi ani mai târziu, la 16 mai 1997. A fost cumplit! Sora mea a avut o moarte fulgerătoare. Era văduvă şi rămăsese singură. Băiatul ei, Bogdan, era plecat la mare. În 1995, nu prea erau telefoane mobile să ţinem legătura. Eu, cu mama şi cu tata, eram în vacanţă, la Predeal. Când ne-am întors în Bucureşti, am sunat-o pe Silvia, dar nu răspundea. Am mers şi am spart uşa. Ea era moartă în hol, făcuse comoţie cerebrală!”, a povestit fiica marelui actor.
Cu toate că viața l-a testat, actorul nu a încetat să aducă zâmbetul pe buze oamenilor nici măcar înainte să moară, potrivit Jurnalul Național.