Actualitate
DRAMA unei CAMPIOANE! Maria Olaru, mărturii incredibilie despre antrenorii din gimnastica românească: „A fost teroare, m-a bătut, m-a călcat în picioare! Mi-a indesat cateva palme de invatatura, si are domnul Bellu o mana grea”
Fosta campioană mondială absolută la gimnastică, Maria Olaru, va lansa sâmbătă, la ora 13:30, la Târgul de carte BOOKFEST, de la Romexpo, propria carte intitulată „Prețul aurului. Sinceritate incomodă”. În acest volum, legendara sportivă povestește etape din viața ei de gimnastică.
Iată câteva pasaje din cartea Mariei Olaru, redate de „Gazeta Sporturilor”:
"Am avut o zi foarte proasta. La antrenamentul de dimineata am mers prost. De cand m‑am trezit din pat ma durea spatele foarte tare. Atunci la antrenament nu am putut sa fac mai nimic. Cand a vazut d‑nul Carpinisan ca fac prost la treisaizeci, a inceput sa ma bata. Mi‑a tras trei palme pana la barna.
La barna am stat in fata lui in pozitie de drepti si iar mi‑a tras o palma, apoi m‑am urcat din nou pe paralele si iar am facut prost pentru ca ma durea spatele din ce in ce mai tare. Cand m‑am dat jos, iar m‑a batut, mi‑a dat cu palma peste fata si m‑a trantit jos pe parchet, cand eram jos acolo a inceput sa ma calce in picioare. Plangeam foarte tare. Mi s‑au umflat ochii si fata. La ochi eram putin vanata" - Maria Olaru.
"Dupa‑amiaza a fost teroare. Am inceput cu sol, m‑a batut si s‑a purtat urat cu mine. Mi‑a dat de doua ori tare cu cauciucul peste fund. Dupa ce m‑a batut, nu am mai facut nimic. Ii faceam in contra si faceam mutre. Apoi m‑a trecut la sarituri. Acolo mi‑am batut joc de ea, atunci Lili Cosma m‑a dat afara din sala. Am stat in vestiar tot schimbul, apoi m‑a chemat la paralele.
Acolo am mers bine cu o singura exceptie, m‑am lovit la coaste. Dupa antrenament mi‑a zis ca nu mai face niciodata cu mine sarituri si mi‑a mai spus catar incapatanat. Era iute la manie si la meserie. La început, când vedeam ce le facea celorlalte... ma cam umpleam de groaza. Eu, care veneam de acasa cu spaimele si obsesiile mele - era tocmai ce nu‑mi trebuia. Uneori, teroarea e mai greu de suportat cand te temi ca vei fi pedepsita, decat pedeapsa in sine"- Maria Olaru.
"Partea si mai groaznica a urmat dupa aceea: parintii Andreei Ulmeanu au fost convocati la scoala, caci antrenorii principali voiau s-o exmatriculeze, ca sa dea un exemplu pentru toate celelalte. Asa se face ca eu (altfel, prea obisnuita cu violentele fizice care imi maltratasera copilaria) a trebuit sa asist si la o scena cumplita, pe care nu o pot uita.
Acolo, in sala, pe aparatul numit „sol”, in fata tuturor, tatal colegei noastre si-a scos cureaua de la pantaloni, a pus-o jos si a batut-o, lovind-o cu salbaticie, parca incitat de plansetele si contorsionarile ei. A fost un spectacol degradant si, pentru mine, traumatizant. Despre omenie sau utilitate, ce sa mai vorbim? Nimeni n-a intervenit, in vreun fel, sa i-o scoata din maini. De furie si de rusine, am plans, apoi, tot antrenamentul.
La sfarsitul sedintei de pregatire, il aud pe domnul Bellu (n.r. Octavian Bellu): «Olaru, ia vino-ncoace!… Ce-i asta la tine? Tu crezi ca pentru tine ar plange vreuna?». Si iar… jart… trosc, mi-a indesat cateva palme de invatatura. si are dl. Bellu o mana grea!… Dar dreptate a avut: niciuna dintre fete, desi se petrecuse sub ochii lor, nu a reactionat in vreun fel. Nu le privea pe ele" - Maria Olaru.
Recomandările noastre
