Veronica D. Niculescu a participat, sâmbătă, la Târgul Internaţional de Carte GAUDEAMUS din Bucureşti, la două lansări de carte consecutive, în calitate de traducător, respectiv autor.

De la ora 17.30, a avut loc lansarea celui mai important proiect editorial din cadrul colecţiei „Biblioteca Polirom” pe anul 2008, Seria de autor „Vladimir Nabokov”. Un moment special a avut prezentarea unei traduceri în premieră: „Ochiul”. Au prezentat Florin Iaru, Horia-Florian Popescu, Veronica D. Niculescu, Anca Băicoianu, Bogdan-Alexandru Stănescu.

Romanul „Ochiul” a fost tradus în premieră în limba română de Veronica D. Niculescu şi este prima apariţie în premieră din seria de autor Nabokov, care mai cuprinde romane precum „Lolita”, „Invitaţie la eşafod”, „Ada sau ardoarea”.

„Romanul a fost scris de Nabokov în iarna anului 1930, într-un răstimp de trei luni. Mie mi-a luat aproape la fel de mult să îl traduc. A fost plăcere pură, am tradus renunţând la orice alte îndeletniciri, traduceam când mă trezeam şi traduceam înainte de a merge la culcare. Pe atunci, am păstrat o tăcere deplină asupra acestei preocupări, temându-mă să nu spulber o vrajă. Am lucrat cu migală, am fost permanent conştientă de răspunderea pe care o porţi atunci când te apropii de un text al lui Nabokov. Am fost extrem de fericită când Editura Polirom şi-a dat acceptul pentru această traducere şi am fost onorată să traduc şi un al doilea roman de Nabokov, un roman mai complex”, spune Veronica D. Niculescu.

A doua lansare a avut loc la ora 18. Volumul de proză „Orchestra portocalie”, de Veronica D. Niculescu, publicat la Editura Cartea Românească, a fost prezentat de criticii Ion Bogdan Lefter şi Radu Vancu. Cartea cuprinde unsprezece povestiri unite de tema feminităţii, a dragostei.

„Dacă ar fi să găsim metafora obsedantă a acestor proze care sunt pline de Sonia, Magda, Dariana, Daria şi Tania, ar fi metafora sau obsesia dăruirii. Parcă ar avea un suflet rus, este ceva păstos, mămos, o sensibilitate extraordinară care tinde, care vrea să se dăruiască şi nu are, de regulă, cui să o facă”; „o încărcătură de sensibilitate şi de feminitate ultra cum, iată, nu mai avem în proza celor de vârsta ei”, spunea criticul Dan C. Mihăilescu în emisiunea „Omul care aduce cartea”.

„Cartea are ca personaje oameni obişnuiţi, surprinşi în realitatea lor cotidiană. Nu există în aceste poveşti nici un fel de magie, nici un fel de metamorfozare în personaje stranii, în ciuda unor aparenţe atent construite. Este vorba numai despre doza de magie conţinută în realitate! Dacă privim lumea printr-un ciob de sticlă, vedem un peisaj transformat – putem vedea sclipiri sau putem vedea diformităţi monstruoase. O femeie care înoată dincolo de un geam ca o lupă, şi care îşi prinde trena rochiei în nişte corali, poate fi uşor confundată cu o sirenă. Emoţia şi dragostea joacă, în aceste povestiri, rolul ciobului de sticlă, numai că privirea este de cele mai multe ori îndreptată nu în jur, ci spre interiorul personajului”, spune autoarea. INFO

Veronica D. Niculescu locuieşte la Sibiu, fiind colaborator permanent al Suplimentului de cultură, unde scrie articole şi susţine rubrica „Diabloguri” alături de poetul Emil Brumaru. Este din 2006 corespondent cultural al cotidianului Evenimentul zilei. Primul său volum de proză, Adeb, Editura Limes, a primit Premiul de Debut al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Sibiu.

Citiţi şi:

Gaudeamus 2008, sute de lansări şi mii de vizitatori Manolescu: „Eminescu m-a ţinut în loc ani buni“

Epistolarul lui Gabriel Liiceanu

Cornel Dinu, „Jucând cu destinul“!