Scandalul prezenței în România a centrelor secrete de detenție CIA a revenit în actualitate, zilele trecute, când directorul cotidianului România Liberă, Sabin Orcan, a scis un comentariu pe Facebook, din care lasă să se înțeleagă că generalul SRI Florian Coldea ar fost implicat în operațiunea închisorilor CIA din România. Subiectul este unul sensibil în România, iar la CEDO se judecă un proces pe această temă

Unul dintre deținuții din închisoarea americană de la Guantanamo Bay din Cuba , Abd Al Rahim Hussayn Muhammad Al Nashiri (foto dreapta), a dat în judecată statul român, pentru că i-ar fi încălcat drepturile, atunci când a permis CIA să aibă închisori pe teritoriul său, unde se practica tortura.

FOTO: Reclamantul Al-Nashiri este reprezentat de Amrit Singh, Diana-Olivia Hatneanu (centru), Rupert Skilbeck și Nancy Hollander, consilieri

Procesul se desfășoară la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, audierea publică a avut loc în 29 iunie 2016 și urmează ca judecătorii să se pronunțe în curând.

Trei capete de acuzare

Al Nashiri susține că a fost victima unei acțiuni de extrădare extraordinară, a CIA, prin transfer extrajudiciar către închisorile secrete din diverse țări, printre care România și Polonia.

El spune că a fost deținut în România, din 12 aprilie 2004 până la o dată necunoscută, înainte de 6 septembrie 2006, și înainte de a fi transferat și închis la Guantanamo.

FOTO: Catrinel Brumar, agentul guvernamental român la CEDO, alături de colegii și consilierii săi, prezenți în sala de dezbatere

Pentru detenția din România, autoritățile de la București și-ar fi dat acordul ca el să fie interogat, iar în timpul detenției a fost torturat.

Plângerile lui Al Nashiri, în temeiul Convenției Europene a Drepturilor Omului, se referă la trei probleme principale: rele tratamente aplicate în România, în timp ce se afla în custodia SUA; transferul ilegal din România și eșecul României în a desfășura o anchetă eficientă asupra circumstanțelor care au permis detenția, relele tratamente aplicate și transferul său de pe teritoriul românesc.

FOTO: Judecătorii Secției 1 a Curții Europene pentru Drepturile Omului, în ședința de audiere a pledoariilor în cazul Al-Nashiri vs România

Rele tratamente, tortură

În ceea ce privește relele tratamente și detenția în România, el susține că autoritățile române au încălcat mai multe articole: articolul 3 (interzicerea torturii), articolul 5 (dreptul la libertate și securitate) și articolul 8 (dreptul la respectarea familiei și a vieții private) din Convenție, pentru că au permis tortura și detenția secretă pe teritoriul țării.

În ceea ce privește transferul său din România, Nashiri spune că, deoarece a știut și au permis cu bună știință transferul său, în ciuda unor argumente substanțiale de a crede că exista un risc real de a fi condamnat la moarte, România i-a încălcat drepturile menționate în articolul 2 (dreptul la viață) și articolul 3 al Convenției, precum și Protocolul nr. 6 (abolirea pedepsei cu moartea) din Convenție.

FOTO: Abd Al Rahim Hussayn Muhammad Al Nashiri

În plus, el consideră că România i-a încălcat dreptul de a apela la o cale de atac eficientă, prevăzut de articolul 13, pentru că nu a realizat o anchetă eficientă referitoare la situația sa.

Terțe părți

Cererea sa a fost depusă la CEDO în 1 iunie 2012. Curtea a comunicat plângerea guvernului român și a pus întrebări ambelor părți. Au avut dreptul și timp la dispoziție pentru a interveni în procedurile scrise, ca terțe părți: raportorul special al ONU pentru protecția drepturilor omului în lupta antiteroristă; Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului din România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH), Amnesty International și Comisia Internațională a Juriștilor și firma britanică de avocatură Howard Kennedy Fsi LLP.

Cine este Al-Nashiri și cum s-a raliat Al-Qaeda

Abd Al Rahim Hussayn Muhammad Al Nashiri este un saudit, născut în 1965. A fost capturat în Dubai, în 2002, și spune că a fost în detenție secretă a CIA, în așa-numitele „locații negre” din Afganistan, Thailanda, Polonia, Maroc și România, înainte de a fi transferat la închisoarea SUA de la Guantanamo Bay.

FOTO: Catrinel Brumar FOTO: AGERPRES

Al Nashiri a plecat în Afganistan, la începutul anilor ,90, pentru a participa la atacurile contra rușilor, în regiune, în vremea în care americanii îi susțineau pe mujahedini în astfel de acțiuni.

Întâlnirea cu Osama

În 1996, a plecat în Tajikistan și Jalalabad (Afganistan), unde l-a întâlnit pe Osama bin Laden, care a încercat să-l convingă să se alăture organizației Al-Qaeda, dar Al Nashiri a refuzat, pentru că i-a displăcut ideea de a-i jura credință lui bin Laden. A plecat în Yemen, unde a început să se gândească la acte teroriste împotriva intereselor SUA.

S-a întors în Afganistan, în 1997, s-a întâlnit iar cu bin Laden, dar a refuzat să se alăture grupării. A luptat, însă, alături de talibani împotriva Alianței Nordice a Afganilor, a introdus ilegal patru rachete antitanc în Arabia Saudită și a ajutat un terorist să obțină pașaport yemenit.

Vărul lui, Jihad Mohammad Ali al-Makki, a fost unul dintre atacatorii sinucigași de la Ambasada SUA din Kenya, în 1998.

Al Nashiri declară că a fost constrâns să mărturisească comiterea unor acte teroriste, precum: atacul asupra petrolierului francez Limburg, bombardarea navei USS Cole în Yemen, planul de a bombarda navele americane din Golf, sprijin pentru Osama bin Laden să obțină bomba nucleară, planul de a deturna un avion și a-l prăbuși peste o navă.

Instanța CEDO

Membrii Curții în acest caz: Mirjana Lazarova Trajkovska (Macedonia), președintă Kristina Pardalos (San Marino), Linos-Alexandre Sicilianos (Grecia), Paul Mahoney (Marea Britanie), Aleš Pejchal (Cehia), Robert Spano (Islanda), Florin Streteanu (judecător ad hoc din Romania) și Armen Harutyunyan (Armenia), Pauliine Koskelo (Finlanda), judecători supleanți. Guvernul a fost reprezentat de agentul pentru CEDO, Catrinel Brumar, împreună cu Manuela Ludușan, judecător secundar pentru agentul guvernamental (consilier); Alexandrina- Livia Rusu, însărcinat cu afaceri, adjunct al reprezentantului permanent al României la Consiliul Europei; Victor Horia Dimitrie Constantinescu, judecător, consilier; Radu Bodnar, de la Aeroportul București, consilier; Mihai Simionis de la Autoritatea Civilă Aviatică, consilier, Adrian Ștefan, de la Administrația Traficului Aerian, consilier. Reclamantul Al-Nashiri este reprezentat de Amrit Singh, Diana-Olivia Hatneanu, avocați, Rupert Skilbeck și Nancy Hollander, consilieri.

„Nu există dovezi că tratamentele rele au fost aplicate în România”

Plângerea a fost comunicată guvernului român în 18 septembrie 2012 și în 26 mai 2015. În 18 februarie 2013, președinta completului de judecată a acordat unor terțe părți o perioadă de timp pentru formularea de comentarii scrise. În 28 iunie 2016, Curtea a organizat o audiere pentru aflarea faptelor și a ascultat mărturiile unor experți.

Audierea din 2016

Prima care a luat cuvântul la audierea publică a fost Catrinel Brumar (foto stânga), agentul guvernamental al României la CEDO. Ea a amintit că România, ca membru al comunității internaționale, este profund atașată valorilor democrației, statului de drept, protejării drepturilor omului, iar problema existenței zborurilor și facilităților secrete de detenție a fost întotdeauna abordată în acest spirit: prin recunoașterea fundamentului universal al unui stat democratic.

„Guvernul nu poate decât să regrete tratamentul la care a fost supus reclamantul, acest tratament fiind documentat cu informații oficiale oferite de terțe țări, pe această problemă. Așa cum a arătat Curtea, în mod corect, tortura și relele tratamente nu sunt acceptabile, nici măcar în cele mai dure circumstanțe”, a explicat ea.

A precizat că, totuși, guvernul României își menține poziția: nu există nicio dovadă că aceste tratamente abuzive au avut loc pe teritoriul României.

Explicațiile Guvernului

„În acest context, considerăm potrivit să subliniem de la început că nu a existat o negare obtuză în ceea ce privește programul de detenție al CIA, iar statul nostru nu a respins în manieră rigidă și arbitrară acuzațiile privind potențiala sa implicare în acest program. Răspunsul negativ la existența unor zboruri suspecte sau centre secrete de detenție a fost dat de autoritățile noastre după consultări și anchete, în cooperare, care nu au fost întotdeauna recunoscute de diverse investigații internaționale, dar pe care le vom arăta în această prezentare.

Considerăm regretabil că a rămas în atenție doar răspunsul negativ, fără a fi luat în calcul spiritul de cooperare al autorităților. Nu este posibil, nici admisibil, să considerăm că doar un răspuns pozitiv la aceste acuzații ar satisface dorința de cooperare și transparență cerute de aceste demersuri internaționale.

În al doilea rând, vrem să reiterăm că ne menținem toate obiecțiunile la admisibilitatea acestei plângeri, așa cum am detaliat în documentele scrise depuse. Guvernul nu ignoră recentele constatări ale Curții în cazul Nasser-Galli. Totuși, așa cum cere principiul subsidiarității, acest caz se poate judeca doar după ce s-au epuizat toate căile interne și doar într-o limită de timp de șase luni după decizia finală din plan intern.”

Brumar remarca faptul că reprezentanții reclamantului au depus cererea la două zile după ce au făcut o plângere penală în România, la organele de anchetă competente. „Ancheta internă este încă în desfășurare și chiar dacă faza de investigație în fața procurorului ar fi finalizată, soluția ar trebui trimisă unui tribunal, pentru o evaluare legală. Evaluarea ar putea conduce la redeschiderea anchetei, care s-ar putea finaliza cu o punere sub acuzare și ar putea urma proceduri penale”, a explicat reprezentanta României.

NOTĂ: În ediția de luni a ziarului Evenimentul zilei, vom prezenta continuarea procesului: susținerile ambelor părți și răspunsurile la întrebările judecătorilor.