La o lună după izbucnirea scandalului de la Caracal, ancheta bate practic pasul pe loc. Există prea puţine certitudini şi foarte multe întrebări fără răspuns. Şi peste toate acestea, sunt o serie de lucruri care nu se potrivesc deloc.

Tentativa anchetatorilor de doi bani care au cercetat la început, de a închide dosarul cu o poveste plină de groază care să prostească opinia publică, acee a criminalului singuratic, de tipul celebrului Râmaru, originar dintr-o localitate apropiată, nu a ţinut. Atunci au mai venit cu nişte argumente.

Dincă şi-a recunoscut faptele. Dincă a recunoscut după fotografii cele două fete pe care le-a asasinat. Dincă a indicat exact locul unde a aruncat rămăşiţele Luizei, pe care nu o identifică însă după nume, ci după perioada în care a răpit-o şi asasinat-o.

Pare o poveste poliţistă, cu mare priză la public, rezolvată cu brio de anchetatorii din Caracal, care nici măcar nu s-au sforţat prea mult. Au soluţionat-o între două ţigări fumate la faţa locului. Ale căror chiştoace le-au şi azvârlit pe jos, contaminând grav locul faptei.

Povestea aceasta poliţistă, menită, repet, să închidă dosarul cu concluzia că Dincă este un criminal în serie dement, care acţiona singur, fără nici un fel de complici, este cusută prost de tot cu aţă albă şi este descusută rău de tot pe la toate încheieturile.

Să luăm pe rând elementele ei.

Cine este super-poliţistul care l-a făcut pe Dincă să mărturisească

În a treia zi de la declanşarea percheziţiilor la casa lui Dincă, după ce anchetatorii au tot fumat şi au tot fumat, distrugând iremediabil probe în câmpul infracţional, din fumul de ţigară apare şi minunea. Dincă este dispus să vorbească. Să mărturisească tot. Asta după două zile de stat liniştit pe scăunel şi privit la cei care-i dereticau prin curte, făcând mişto de ei: „Bine că-mi fac curat, că tot voiam să o vând”.

Numai că pentru a mărturisi, pentru „a se sparge”, aşa cum se spune în jargon, Dincă avea o pretenţie: să vină numai un anumit poliţist, în care are încredere, căruia să i se confeseze. Poliţistul vine, stă de vorbă o oră cu Dincă, după care acesta mărturiseşte că le-a ucis pe Luiza şi Alexandra.

De aici începe nebunia. Nici până în ziua de azi, opiniei publice nu-i este clar cine este de fapt acest superpoliţist, care „l-a spart” pe Dincă.

Cine este eroul de la Caracal?

Să lucrăm cu materialul clientului

Prima informaţie despre teribilul anchetator a venit de Florin Vîlnei, lider al Sindicatului poliţiştilor Sed lex: „Vă spun doar atât. Nu-l cunosc personal, am vorbit cu cineva astăzi din conducerea IGPR. Este un coleg deal nostru de la Serviciul omoruri din Capitală”. Gălăgiosul şi guralivul plutonier Dumitru Coarnă, lider al altui sindicat tot al poliţistilor, dar cu grade mai mici, este în acest caz, tăcut şi misterios: „Nu vă pot spune numele lui.”

Dacă nimeni nu vrea să spună cum se numeşte un poliţist care are o asemenea performanţă profesională, o să-l numim noi Porfiri Petrovici, anchetatorul lui Dostoievski din „Crimă şi pedeapsă”, cel care-l „sparge” pe criminalul Radion Romanici Raskolnikov.

Numai că la Dostoievski a durat ceva mai mult de două zile, faţă de mult mai rapidul super-anchetator de la Caracal

. Să-l lăsăm pe Coarnă tăcut cu misterele lui şi să reţinem ce-a spus Vîlnei. Anume că este vorba despre un poliţist de la Capitală.

Să vedem acum ce a spus Bogdan Diaconu, unul dintre primii avocaţi din oficiu ai lui Dincă:

„Pe acel domn poliţist eu nu l-am văzut în grupul poliţiştilor de la Dolj, ci l-am văzut doar la faţa locului acolo. Presupun că e un poliţist de la Olt.A rămas singur cu acel poliţist, chiar mi-a solicitat să rămână singur cu acel poliţist.Au stat de vorbă aproximativ o oră sau mai bine. După acest episod, a recunoscut imediat, e vorba despre minute.”

Şi acum, atenţie mare. Acelaşi Bogdan Diaconu, spune: „Vă mărturisesc sincer că pe acel domn poliţist l-am văzut discutând şi cu o zi înainte, în timpul percheziţiilor cu inculpatul, fapt pentru care, şi a doua zi, dânsul a solicitat să discute cu dânsul şi a discutat inclusiv cu soţia inculpatului acest poliţist”.

Va să zică, conform lui Vîlnei, Porfiri Petrovici era din Bucureşti. Dar deşi era din Bucureşti, totuşi se afla la faţa locului încă de când au început cercetările. Faptul că Porfiri se afla acolo încă din prima zi este confirmat şi de primul avocat din oficiu al lui Dincă, Bogdan Alexandru. După ce au făcut aceste declaraţii, ambii avocaţi au fost trimişi acasă, la cererea DIICOT. Se naşte firesc întrebarea.

Ce căuta Porfiri Petrovici, poliţist din Bucureşti, încă din prima zi la ancheta de la faţa locului, atâta vreme cât competenţa aparţinea, cel puţin în primele zile, celor de la Olt? Explicaţia a fost una năucitoare:

Se afla în vizită la nişte rude, la Caracal. Numai că după ce s-a stabilit adevărata identitate a lui Porfiri Petrovici, am constatat că un agent de poliţie cu acelaşi nume lucrază şi la Poliţia Caracal. Aşa s-ar explica prezenţa lui la faţa locului şi faptul că Dincă a vrut să discute numai cu el. Se cunoaşteau. Porfiri de Caracal lucrase la Rutieră şi Dincă se flendurea zilnic cu maşina pe drumuri, făcând pe taximetristul clandestin, vânând în realitate victimele.

Numai că Porfiri Petrovici de Caracal declară sus şi tare: „Nu l-am văzut şi nu am discutat în viaţa mea cu Gheorghe Dincă”. Şi un comunicat oficial al IPJ Olt îi întăreşte spusele: „ Nu a participat la anchetă”. Ba mai mult. Colegii lui au afirmat că nici măcar nu era în localitate în timpul evenimentelor. Curioşi, am vrut să vedem dacă este adevărat.

Porfiri de Caracal ne-a declarat mai întâi că se afla la mare cu familia. Ne-a trimis şi o fotografie pentru confirmare, în care zâmbea frumos la valuri. Putea însă să fie o fotografie mai veche, că marea e tot aia în fiecare an.

De altfel, Porfiri de Caracal nu a putut preciza nici cum se numeşte hotelul în care a locuit, nici pe unde s-a plimbat, nici unde a mâncat, nici unde a făcut baie, Aşa că am insistat. L-am întrebat din nou unde a fost şi de data asta ne-a spus că a fost la Bucureşti, cu copilul la medic. Dar nu poate preciza nici spitalul, nici medicul la care a fost.

Poate o fi fost pentru el, nu pentru copil, pentru că imediat după ce a fost identificat, Porfiri Petrovici de Caracal s-a băgat cu piciorul în ghips şi este indisponibil câteva etape.

De ce secretomania asta? Pentru că Porfiri Petrovici din Caracal minte atunci când spune că nu-l cunoaşte pe Dincă. Îl cunoaşte. Şi încă foarte bine. Acum verificăm toate infirmaţiile care spun despre încrengăturile dintre ei.

Rămăşiţele din pădure. O fată între 15 şi 19 ani

După Porfiri Petrovici, în anchetă mai apare un personaj important, a cărui venire coincide cu o altă mărturisire crucială a lui Dincă. Este vorba despre avocata din oficiu Cristina Nicoleta Firică, nimeni alta decât nora lui Gigel, tot Firică, partenerul de trafic de persoane a lui Dincă din anii ’90. Imediat după ce apare Nicoleta Cristina, Dincă îşi aminteşte subit unde a ascuns rămăşiţele Luizei Melencu. Mai mult, îi conduce pe anchetatori fix în acel loc.

Nişte antropologi, care ţin să rămână la fel de anonimi ca şi Porfiri Petrovici de Caracal, stabilesc că rămăşiţele, mai ales oasele, aparţin unei fete între 15 şi 19 ani. Adică fix intervalul de timp în care se încadrează ca vârstă ambele victime. Concluzia? Sunt ale Luizei Melencu, poate amestecate şi cu ceva resturi ale Alexandrei. Aşadar, caz închis. Dincă, criminal singur, fără complici şi nici vorbă de trafic de fiinţe umane.

Din nou însă o întrebare firească. Cum de Dincă şi-a amintit perfect unde a ascuns acum cinci luni de zile rămăşiţele Luizei Melencu, dar nu-şi aminteşte cu nici un chip ce a făcut în urmă cu nici o lună cu cele ale Alexandrei?

Şi mai ales, cum de după ce Porfiri Patrovici l-a spart în a doua zi de anchetă şi Dincă a mărturisit că le-a asasinat pe cele două fete, nu şi-a amintit deloc unde le-a ascuns rămăşiţele şi i-a plimbat mai bine de o săptămână pe anchetatori ba pe malurile Oltului, ba pe cele ale Dunării, ba prin te miri ce canale.

Rezultatele analizelor ADN de la INML ale fragmentelor din pădure, nu au ieşit încă. Atunci, de ce s-au grăbit să anunţe, pe baza unei „analize antropologice”, că este Luiza? Şi de ce acum, când Alexandru Cumpănaşu, unchiul celei de-a doua victime, cere rezultatele finale pentru a le compara cu o contraexpertiză făcută în străinătate, INML a anunţat că reface analizele?

 

Femeia în geaca roșie

În concluzie, dacă pe Alexandra o putem lega de Dincă, prin probele ADN găsite atât în maşina lui, cât şi în casă, dar şi prin câteva obiecte personale găsite la acesta şi recunoscute de familie ca aparţinînd victimei, în cazul Luizei nu avem nimic.

Doar declaraţia lui Dincă, pe care nu putem pune nici o bază. Recunoaşterea celor două fete din fotografii, nulă şi ea, pentru că nu i s-au arătat decât aceste două poze, reprezentându-le pe Luiza şi Alexandra şi nu un album cu mai multe fotografii, pentru a le recunoaşte din grup.

Plus o concluzie a unor antropologi fără identitate, care spun că este Luiza, cu vârsta cuprinsă între 15 şi 19 ani. Singurul lucru concret este că Luiza mergea la ocazie. Ea ar fi putut fi luată de Dincă. Fata se vede pe imaginile de la camerele de supraveghere cum merge către locul de unde se face autostopul, dar nu se vede trecând pe lângă ea maşina lui Dincă. Nici cum se urcă în ea. Este în schimb un personaj cheie. O femeie în geacă roşie, care se uită după Luiza şi care ar fi putut să vadă în ce maşină s-a urcat. Dar de mai bine de patru luni încoace, nimeni nu şi-a bătut capul să identifice acest martor cheie.