„Am furat toți meserie de la el”, a recunoscut gazda emisiunii ca preambul la un dialog viu și incitant cu unul dintre gazetarii de referință ai presei post-decembriste. Marius Tucă purta bretele de când avea 2-3 ani și i-a plăcut să fie independent, inclusiv în profesie. „Am fost un tip solitar, destul de timid de felul meu, am tras de mine să fiu singur”.

Când era copil, cutreiera din zori până în asfințit pădurile din satul Zănoaga din Oltenia, loc de poveste de unde țâșneau apele vii. Era timid și introvertit, un singuratic. Scrie de mic, iubește poezia, iar sensibilitatea a moștenit-o de la mama sa. „De la părinții mei am învățat cinstea și curățenia, de la cea fizică până la cea morală”.

Imaginea bunicii moarte, descoperite la 5 ani, l-a urmărit multă vreme

„Am copilărit într-o Oltenie profundă, la începutul anilor 60. Era ceva incredibil de frumos, am amintiri fabuloase. Am fost crescut de bunica, de muma, crescut de fustele ei lângă țest.  Într-o zi am găsit-o căzută, a făcut un atac de cord. Aveam 5-6 ani, m-a urmărit multă vreme”, mărturisește Marius Tucă.

Deși tatăl său i-a dat o educație spartană și era convins că nu o să facă mare lucru în viață, fiul a recunoscut că a avut mereu o relație specială cu acesta. Chiar atunci când era în plină glorie, în anii 90, fiind plătit cu sume fabuloase la vremea respectivă, tatăl său îl întreba: „Ți-au făcut carte de muncă?” și obișnuia să îl viziteze la redacție. „Un personaj, prototipul de oltean”.

În aceeași emisiune, jurnalistul a vorbit și despre fiica sa, care studiază regia de film în Marea Britanie. Daria s-a bucurat de o libertate totală din partea părinților, dar a fost mereu un copil deschis. „Când copiii sunt în banca lor e mare lucru. Nu e nimic întâmplător”, conchide gazetarul.

Sursa foto: Facebook