„Dosare de presă”- Florin Călinescu: „M-am gândit să mă călugăresc”

„Dosare de presă”- Florin Călinescu: „M-am gândit să mă călugăresc” sursa: Arhivă EVZ

Ce faci când ajungi pe vârfurile succesului profesional, dar în viața personală te tăvălești în neantul disperării? Ce drum alegi? Cum mergi mai departe? Florin Călinescu ne povestește despre drumul ales în emisiunea „Dosare de presă”, pe evz.ro

În ciuda tragediilor din viața personală, Florin Călinescu a ales  mereu să meargă înainte. În emisiunea „Dosare de presă”, pe evz.ro, actorul a vorbit despre decizii greu de luat, despre credință și despre sens în viață.

„Atâta timp cât ești adus pe planeta asta de către doi oameni, prin voia lui Dumnezeu, de mic copil crescând pe stradă. Mă rog, familia s-a despărțit destul de repede. Și atunci am luat strada în cârcă și am văzut foarte multe lucruri de la o vârstă foarte, foarte fragedă, de la 3-4 ani de zile, mă plimbam prin parcuri, pe malul Begei. Am început să explorez viața, pentru că nici nu era Internet atunci, sau televizor.

Și-am constatat de foarte tânăr că Dumnezeu îți dă viață. În rest nu-ți dă mare lucru. Spune <Ați vrut să plecați de aici, din Rai? Vă descurcați.> Și ești dator să te supraveghezi tot timpul să vezi. Pe ce drum apuci, ce faci, ce nu faci, ce poți să faci... De exemplu, una din devizele mele este <Să nu fac rău oamenilor.> Dacă pot să fac bine, îl fac. Dar rău nu fac. Programatic, nu fac rău”, crede Florin Călinescu.

Ne puteți urmări și pe Google News

Actorul nu crede în teoria conform căreia copiii plătesc păcatele părinților. Și nici că Dumnezeu ne-ar datora o viață fără de dureri. „O parte din necazuri sunt firești. Părinți, boli, nu știu ce... Lucrurile se pot întâmpla cu un copil de-al tău. Nu avem un contract cu Dumnezeu nici pentru noi, darămite pentru cei care țin de noi. Nu cred nici că părinții plătesc păcatele copiilor, nici că copiii plătesc păcatele părinților. Asta e o prostie de peșteră.

După ce viața l-a lovit din toate părțile, Florin Călinescu a trecut prin perioade de retragere, de sihăstrie. Cel care a dus bucuria de a vorbi cu oamenii și despre oameni la nivel de artă, a fost pe punctul de a se retrage din calea oamenilor. O discuție cu fiul său, Petru, l-a ajutat să-și aleagă calea. Cu oameni sau fără oameni? Fiul său i-a dat forță, forța de a merge mai departe, de a „continua”.

„Am stat de vorbă cu băiatul meu și i-am spus <Tată, ce facem?> Am hotărât, ca doi bărbați, să continuăm. Și asta este tot. Eu nu sunt nici ceasornicar, nici șofer de tir. Continui cu ce mi-a dat Dumnezeu să știu să fac. Eram oleacă. Să mă retrag, sihăstrie, să mă călugăresc. Dar el mi-a zis <Băi, tată, continuăm>. Continuăm, continuăm. Și am continuat.