Social
„Dosare de presă”- Dan Andronic, despre Credință: „Am plecat pe un drum lung. Pe care fac primii pași”
Uneori, îți apare în drum o întrebare la care nu simți nevoia să răspunzi. Ci doar să meditezi. Așa cum e întrebarea adresată de Dan Andronic lui Mirel Curea, în emisiunea „Dosare de presă”: „Dacă ai avea de ales, ce-ai prefera? Să stai doi ani în pușcărie sau doi ani în spital?”
Unul dintre subiectele abordate în emisiunea „Dosare de presă”, pe evz.ro, a fost credința. Credința ortodoxă în Dumnezeu. Mirel Curea i-a amintit invitatului său, Dan Andronic, faptul că Petre Țuțea spunea că se ajunge la credință pe două căi.
„Pe calea tradiției și pe cea a revelației. Tu cum ai ajuns credincios?”, a întrebat Mirel Curea.
Dan Andronic a răspuns cu sinceritate că „nu există rețetă universală. Eu consider că am plecat pe un drum. E un drum lung. Fac primii pași”. Jurnalistul a recunoscut că acest drum a început, în 2015.
„Bineînțeles că șocul a fost în 2015. Când am avut acel episod cu DNA Brașov, când a fost cu reținerea, când... Ei, de acolo începi să vezi viața cu alți ochi.
(...) Ți-am spus. Momentul 2015 a fost foarte important din punctul ăsta de vedere. Pentru că e ca și când vine cineva și-ți dă un șut în fund, să-ți demonstrează că viața e cu totul altfel decât ți-ai închipuit. Și te trece prin niște situații și prin niște momente, în care, dacă poți, te gândești că se poate și mai rău.
De exemplu, una e să stai doi ani în pușcărie și alta e să stai doi ani în spital. Este exemplul pe care-l dau tuturor. Adică, Mirel Curea dacă ai avea de ales, ce-ai prefera? Să stai doi ani în pușcărie sau doi ani în spital?”, a întrebat Dan Andronic.
„Suntem o generație răsfățată. Ne putem plânge doar că nu avem televizor color”
Jurnalistul a mărturisit că a înțeles că și binele și răul fac parte din viață. Și că noi, cei de azi, de acum, suntem o generație răsfățată, „nu privilegiată. Răsfățată, chiar”.
„Deci, întotdeauna există mai rău? Dar, ceea ce vreau să spun, este cu totul altceva. Amândouă fac parte din viață.
Ca om care a fost pasionat de istorie și care am cunoscut deținuți politici, care am citit multă memorialistică pe tema asta, îmi dau seama că, într-un fel sau altul, noi am fost niște răzgâiați ai sorții. Niște oameni care n-am cunoscut viața și în partea ei contondentă. Și în partea ei imprevizibilă.
Eu tot timpul spun: părinții noștri au trecut în cel puțin printr-un război. Părinții părinților noștri au trecut prin două războaie. Deci noi suntem, totuși, o generație răsfățată. Nu privilegiată. Răsfățată, chiar. Adică noi, ce ne putem plânge, este că nu aveam televizor color pe vremea lui Ceaușescu.
Până la urmă, sunt întâmplări care îți arată o altă dimensiune a vieții. Și care te duc într-o zonă a Credinței. Așa am ajuns eu în această zonă de comuniune cu credința.
Iar, din punct de vedere practic, un prieten de-al nostru comun, m-a dus la niște Părinți pe care-i cunoscuse. Am stat acolo. Ușor, ușor am început să... Și așa am ajuns să mă spovedesc în fiecare lună. Și să mărturisesc credința”, a mai spus Dan Andronic.
Recomandările noastre
