Invitatul lui Mirel Curea în această ediție a emisiunii „Dosare de presă” a avut un traseu atipic. Cornel Ciomâzgă a prins vârsta de aur a presei post-decembriste, când tirajele ziarelor se ridicau la un milion de exemplare. A cochetat cu actoria, apoi a studiat regie de teatru. După o luptă interioară de 12 ani și multe căutări trudnice pentru a-și găsi rostul, a intrat zdravăn în teologie și psihologie. În prezent este psiholog ortodox, iar calea sa este aceea de a vorbi despre lucrarea lui Dumnezeu într-o lume în a cărei îndreptare nu mai crede. Însă invitatul crede nelimitat în om.

„A fost un jurnalist deschizător de drumuri în mai multe zone. Scriai dens, cu rost, se vedea că ești temeinic”, îl descrie gazda emisiunii. Scriitorul și publicistul Cornel Constantin Ciomâzgă pare să fi avut un drum predefinit: s-a născut în preajma Mănăstirii Neamțului. A studiat regie de teatru și a lucrat în presa liberă de după 1989, semnând cu pseudonimul Cornel Cupșa.

A scris articole care au rămas ca model de bune practici. A fost redactor la săptămânalul Zig Zag, care atingea un tiraj fabulos: un milion de exemplare. Ziariștii de la Le Monde veneau la București pentru a afla rețeta succesului. „Am crezut că România a intrat într-o normalitate”, se confesează acesta.

Un articol al său a salvat 38 de tinere de la prostituție

Își aduce aminte cu emoție de un articol care l-a marcat. Alături de Felix Rizea a documentat celebrul material Afacerea Pussycat. „Am oprit o navă în ziua când trebuia să plece cu 38 de fete. A fost o demonstrație în fața redacției din partea rudelor, vroiau să ne dea o lecție de moralitate pentru că am oprit demersul acelor fete care mergeau să facă balet. O lună am fost urmăriți”, rememorează acesta. Un alt caz memorabil este al unei tinere sechestrate chiar de părinți.

A fost redactor-șef al primului radio particular, Fun Radio și a condus Radio Tinerama al lui Max Bănuș. Apoi a venit declicul: a intrat zdravăn în teologie și psihologie, a umblat mult prin ortodoxie. „Am descoperit un alt nivel cu alte înțelegeri”. Mărturisește că timp de 12 ani s-a dat o luptă teribilă în interiorul lui, însă are o convingere: „Tot ceea ce îngăduie Dumnezeu cu omul și cu lumea se întâmplă fie cu voia lui, fie cu îngăduința sau măcar cu știința lui”.

I-a cunoscut pe Zoe și Nicu Ceaușescu

Jurnalismul l-a ajutat pentru cărțile sale de mai târziu, căci i-a înlesnit drumul spre „o portretistică care să reiasă din contextul întâmplărilor”. Tot din presă a învățat că subiectul poate fi „doar un pretext, o alcătuire tematică pentru buna alcătuire a omului. Am intrat în pușcărie să stau de vorbă cu corifeii comunismului. M-am ales cu o înțelegere a lucrurilor diferită. Zoe Ceaușescu era o femeie sensibilă, făcuse facultatea de matematică pe bune. Trăise cu frustrarea că e fiica lui Ceaușescu. Am fost printre primii care m-am întâlnit cu Nicu Ceaușescu când a fost adus pentru procese. Era un om hăituit”.

„Mă preocupă înțelesul neînțelesului”

A crescut într-o familie de oameni credincioși care l-au dus de mic la biserică. Odată cu tinerețea au apărut „întrebări mari și grele”, care l-au dus spre artă. „Într-o zi la începutul adolescenței, am constatat că viața trece prea repede și trebuie să o trăiesc în singuralitatea ei. Prin film și teatru poți trăi mai multe vieți. Inițial am vrut să mă duc spre actorie, dar era o capcană. Regizorul este un mic demiurg, el creează lumea. Am montat primul spectacol de teatru poetic la Zagreb. Numai că Dumnezeu a vrut altceva”.

Crede cu tărie într-o lume subsumată logosului divin și în „trezvia omului, în paza de sine, să ai grijă de tot ce ți-a pus Dumnezeu în ființă. Întreaga noastră viață se desfășoară între o realitate văzută și nevăzută. Acolo se întâmplă lucrurile cu adevărat mari, e viața noastră cu totul, e sufletul și sunt duhurile cele rele. Acolo operează și duhul sfânt. Operând cu elementele neînțelesului ne ajută să înțelegem”.

„Lumea aceasta l-a pierdut pe Dumnezeu. Lipsește lucrarea”

Ca psiholog ortodox deplânge lipsa oricărei școli de duhovnici, în care vede un instrument cheie în împăcarea omului cu sine și cu lumea. „Lumea aceasta l-a pierdut pe Dumnezeu. Nu mai areo conexiune nici măcar ocazională. Dragostea e liantul care face ca o comunitate să aibă comuniune. Nevăzutul i-a șterpelit omului dragostea. Alegem un părinte că are o voce mai mieroasă, sunt subiectivisme.

Am ajuns într-o situație a simulacrului cumplit, dar nu e doar din vina comunismului. Lipsește lucrarea. Trebuie să ne raportăm la un Dumnezeu viu și ar trebui să fim vii, rugăciunile noastre ar trebui să fie vii. Ne raportăm la un Dumnezeu convențional”, explică Cornel Ciomâzgă, făcând referire și la cartea sa intitulată chiar Lucrarea.

Despre cele 4 mari reconcilieri ale omului și de ce nu crede invitatul în îndreptarea lumii, dar și despre alte teme actuale ca pandemia puteți afla din ediția integrală a interviului cu Cornel Ciomâzgă transmis joi în direct de la ora 19.00, pe canalul de Youtuve EVZ Capital și pe pagina de Facebook EVZ.ro

Sursa foto: Facebook