Despre „democrații țărăniști” aflăm din articolul din josul primei pagini „Conducătorii national-țărăniști demascați de fruntașii democrați ai partidului lor. Importantele declarații ale d-lor: Av. I. Raiciu și Anton Alexandrescu”:

„D-nii avocați I. Raiciu și Anton Alexandrescu, delegați ai comitetului provizoriu de inițiativă al P.N.Ț. în consiliul F.N.D., fac următoarele declarații relative la cauzele care au determinat adeziunea la Programul F.N.D.:

Încă din 1941 aripa democratică a P.N.Ț. a stăruit din toate puterile să convingă conducerea partidului de necesitatea organizării unui front antihitlerist, anti-antonescian, pentru a organiza eșirea din războiul început împotriva marilor aliați, război care nu ne putea duce decât la dezastru.

Nu am reușit.

De prin 1943 este drept că a început să încolțească teama dezastrului ce va urma, dar odață cu aceasta se înrădăcina și mai stăruitor iluzia că până la urmă aliații se vor bate între ei și U.R.S.S. va fi nimicită.

„Nu pot concepe un lord englez stând alături de un moscovit”, spuneau domnii „democrați” de la conducerea partidului nostru.

În toamna anului 1943 un diplomat român ne-a adus vești care arătau nemulțumirea Anglo-Americanilor că în România nu se face nimic pentru a ajuta efortul războiului antihitlerist (…)

Conducerea partidului a luat însă o poziție și mai gravă.

A rămas absent la toate manifestările care urmăreau o apropiere de U.R.S.S., cum este, de pildă, activitatea A.R.L.U.S.-ului.

A hotărât în schimb „rezistență față de marele stat vecin”.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric