Pregătiţi în orice moment să acorde sprijin şi ajutor, doi dintre volunarii Crucii Roşii şi ai Protecţiei Civile din regiunea Toscana, românii Anton Farcaş şi Mihai Ţipirigan, consideră că prin implicarea lor în societatea italiană a atras simpatia localinicilor şi au oferit un exemplu pozitiv de integrare.

Anton Farcaş a ajuns pentru prima oară în Italia în anul 2002. A rămas în Peninsulă o perioadă scurtă de timp, după care, în 2003 s-a reîntors în ţară pentru a-şi lua examenele de bacalaureat.

Ulterior a terminat şi cursurile post liceale de agent vamal, însă nu a lucrat la frontiera României, ci la o agenţie care făcea declaraţii vamale. La scurt timp, a preferat să plece în Italia, unde erau stabiliţi fraţii săi.

Acum este rezident într-o localitate din regiunea Toscana, Gavorrano, cu mai puţin de 9.000 de locuitori, iar în afara celor opt ore de muncă preferă să petreacă restul timpului pregătindu-se pentru Crucea Roşie şi Protecţia Civilă. La început a lucrat mai mult în construcţii. “Am venit la Roma şi nu m-am dat înapoi de la muncă, chiar dacă era prost plătită. Am lucrat în construcţii, pentru că deja aveam cunoştinţe în acest domeni, din România, liceul pe care îl terminasem având acest profil. Chiar dacă am fost plătit şi cu 25 de euro pentru opt ore grele de muncă eram bucuros că îmi pot cumpăra mâncare şi achita banii de chirie”.

În 2004 a plecat la Firenze, unde îl aşteptau fraţii săi şi unde şi-a găsit un loc de muncă stabil, la o firmă care execută lucrări tot de construcţii, dar care făcea şi amenajări stradale şi de urbanistică. “Am reuşit să prind o lucrare la Grosseto, unde am cunoscut firma la care lucrez în prezent. Aceştia au fost mulţumiţi de mine şi de atunci am rămas cu ei şi lucrez cu acte în regulă”.

"Mă simt util comunităţii în care trăiesc"

Deşi munca pe care o prestează este destul de grea, românul s-a înscris ca voluntar în cadrul Protecţiei Civile din localitate, urmând exemplul unor colegi italieni cu care s-a împrietenit. “Am cunoscut câţiva tineri italieni cu care m-am împrietenit şi cu care mă simt ca într-o familie. Unii dintre ei erau deja voluntari şi mi-au sugerat să mă înscriu şi eu. Nu am stat prea mult pe gânduri şi m-am înscris la cursurile de specialitate, teoretice şi practice, iar după terminarea lor am devenit voluntar în cadrul Protecţiei Civile şi am început să particip la diferite intervenţii”. 

De atunci, a participat la stingerea de incendii, la inundaţii, acţiuni pe care le-a considerat adevărate misiuni. “Vara, aici sunt mai tot timpul mici incendii provocate, în pădurile din zonă, de către turişti neatenţi. S-a intervenit chiar şi de-a lungul pădurilor de pin de pe litoralul mării. Mulţi fac focuri pentru grătar şi, din neatenţie sau ignoranţă, se produc incendii. Când situaţiile sunt mai complicate suntem chemaţi şi noi, voluntarii. Facem şi patrulă în zonele mai expuse, încercând să prevenim acolo unde este cazul. Mereu când particip şi se termină cu bine, consider acţiunea ca o misiune îndeplinită. Sincer, în aceste cazuri, mă simt util comunităţii în care trăiesc”.

În cadrul Protecţiei Civile, Anton a participat şi la organizarea unor sărbători locale, asigurând împreună cu colegii săi la buna desfăşurarea a manifestărilor respective. “La “festele” locale asigurăm circulaţia, parcarea sistemată a maşinilor sau îndrumăm persoanele spre locurile de spectacol. Nu am primit niciodată bani pentru asta, dar am avut mereu satisfacţia că putem da o mână de ajutor pentru a funcţiona totul perfect”.

"Am învăţat foarte multe lucruri folositoare" Simultan cu protecţia civilă, românul mai activează ca voluntar şi în cadrul Crucii Roşii. Aici a avut ocazia să participe la intervenţii şi să dea primul ajutor în urma unor accidente de circulaţie sau persoanelor cu probleme acute de sănătate, fiind mereu alături de medicii sau personalul de specialitate de pe ambulanţe.

“Am făcut diferite cursuri, care mi-au dat posibilitatea să activez şi în cadrul Crucii Roşii. Am învăţat foarte multe lucruri foarte folositoare, în primul rând mie, dar şi pentru a ajuta persoane aflate în dificultate. Ceea ce mă convinsese că pot fi util în cadrul Crucii Roţii a fost după un accident cu motocicleta. Am căzut şi mi-am rupt tibia şi am fost nevoit, de unul singur, să mă deplasez cum am putut. La intervenţia celor de la ambulanţă am văzut cât de necesar este un asemenea serviciu. Am învăţat de atunci să intervin în diferite situaţii, cum ar fi accidentele de circulaţie, persoane care sufereau de diferite boli. S-a întâmplat să trebuiască să coborâm pe targă şi o persoană de 110 kilograme, fără a putea să folosim ascensorul, fiind antrenaţi pentru a nu-l folosi, defectarea acestuia putând face inutilă intervenţia noastră. Sunt cazuri excepţionale dar pentru care am fost antrenaţi.”

Ieşeanul mărturiseşte că a primit mulţumiri de multe ori din partea unor persoane la care a intervenit, şi nu a avut niciodată o reacţie negativă din partea cuiva atunci când a spus că este român. Pentru a schimba imaginea românilor, Anton crede că toată comunitatea trebuie să se implice mai mult în voluntariat. “Voluntariatul este foarte apreciat de către italienii. Cel puţin în zona noastră. Este inutil să ne lamentăm fără a acţiona în vreun fel. Sunt nebuni cei care aşteaptă să se întâmple ceva, dar fără să facă nimic”.

“Consider că m-am integrat foarte bine în Italia”

Un alt român, voluntar în cadrul Crucii Roşii, împreună cu Anton Farcaş este Mihai Ţipirigan. Deşi are un serviciu normal de opt ore pe zi, este prezent zilnic la centrala operativă din cadrul Crucii Roşii, din care nu lipseşte nici în weekend. Consideră că voluntariatul este una din căile cele mai eficiente pentru a avea o imagine bună şi pentru o integrare perfectă.

Mihai are 35 de ani, este căsătorit şi originar din Codlea, judeţul Braşov. A venit în Italia în 2004 şi a întâmpinat probleme chiar de la sosire. “Stabilisem cu cineva să aştepte la sosire, pentru a ne găsi un loc de muncă şi de cazare. Dar s-a dovedit neserios şi m-am trezit de unul singur. Noroc că mai avem nişte priteni care m-au ajutat şi chiar de a două zi am început munca”.

“Am lucrat în construcţii, fără acte şi de multe ori am întâmpinat probleme cu plata salariilor. Am apelat şi la inspectoratul de muncă în unele cazuri. M-am liniştit abia un an mai târziu când mi-am găsit de lucru cu contract. De atunci nu mi-am mai schimbat locul de muncă”.

Cariera de voluntar a început-o în urma citirii unui anunţ publicitar, referitor la înscrierile în cadrul Crucii Roşii. “Eram la dentist şi pe hol am citit un afiş despre voluntarii pentru Crucea Roţie. Am luat numerele de telefon şi în final m-am înscris. Am făcut aproape cinci luni de cursuri teoretice şi practice şi după susţinerea unor examene am intrat în rândurile voluntarilor de la Crucea Roţie din localitate”.

"Ne-a făcut o imagine de oameni de treabă şi ne-am atras respectul"

“Alături de colegii mei români, încerc să fiu prezent zilnic, după orele de muncă, la centrala operativă. Am participat la numerose intervenţii şi sunt satisfăcut de activitatea pe care o depun aici. În afara faptului că am învăţat multe lucruri folositoare mă simt util comunităţii din care fac parte”.

Activitatea de voluntar a atras simpatia vecinilor sau a colegilor italieni. “Suntem foarte bine văzuţi de către localnici. Faptul că participăm la acţiuni de voluntariat ne-a făcut o imagine de oameni de treabă şi ne-am atras respectul. Chiar dacă nu prea mai am timp liber, eu mă simt mulţumit”.

Mihai nu se gândeşte să se întoarcă definitiv în România, iar ca proiect de viitor, împreună cu ceilalţi români, vrea să înfiinţeze o asociaţie românească. “Ne gândim să înfiinţăm o asociaţie culturală şi de voluntariat la care să atragem cât mai mulţi români. În felul acesta le putem explica, că implicarea în asemenea acţiuni le pot aduce atât avantaje personale, cât şi comunităţii de români, greu încercate în ultima vreme din cauza infracţiunilor unor români şi a exagerărilor făcute de presa italiană. Dacă lucrurile vor merge bine, ca acum, nu cred că mă voi reîntoarce definitiv în ţară. Consider că m-am integrat foarte bine în Italia”.