În general, deplasarea nejustificată a unui copil în străinătate se datorează lipsei de cunoștințe din partea părinților. De obicei, aceștia nu cunosc condițiile în care se pot deplasa dincolo de granițe cu copiii lor sau nu au documente suficiente. Deplasarea unui minor în spațiul UE se supune normelor de călătorie din propria țară. Fiecare stat membru al Uniunii Europene aplică propiile legi în privința regimul liberei circulaţii a cetăţenilor în străinătate.
În România, pe lângă pașaport sau actul de identitate, toți copiii care călătoresc singuri sau cu adulți care nu sunt tutorii lor legali ori cu un singur părinte pot avea nevoie și de o autorizație semnată de ambii părinți, de celălalt părinte sau de tutorele legal, prin care li se permite să călătorească.
Minorul cetățean român, titular al unui document de călătorie individual ori, după caz, al unei cărți de identitate/cărți electronice de identitate, poate călători în străinătate, în statele membre ale Uniunii Europene.
Cetățenii români minori pot călători, în prezent, în străinătate, cu următoarele documente:
- pașaport simplu electronic;
- pașaport simplu temporar;
- titlu de călătorie (valabil numai pentru revenirea în țară).
sau, după caz, în funcție de calitatea părintelui/părinților ori a persoanei care are în întreținere minorul,
- pașaport diplomatic electronic;
- pașaport de serviciu electronic.
pasaport. Sursa foto: facebook
Împrejurările în care un părinte poate să deplaseze copilul în alt stat membru
Este posibil, însă, să fie nevoie și de alte documente. Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate este clară în privința minorului care călătoreşte în străinătate împreună cu unul dintre părinţi. El poate părăsi teritoriul României fără a mai fi necesară declaraţia celuilalt părinte numai dacă părintele însoţitor face dovada faptului că i-a fost încredinţat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă sau că exercită singur autoritatea părintească în temeiul unei hotărâri judecătoreşti rămase definitivă şi irevocabilă ori în temeiul unei hotărâri judecătoreşti rămase definitivă,.
De asemenea, nu este necesară declaraţia părintelui decăzut din drepturile părinteşti sau, după caz, declarat dispărut, în condiţiile legii, dacă însoţitorul face dovada în acest sens.
În ce situație este nevoie de consințământul unui părinte
Dacă autoritatea părintească este exercitată în comun de ambii părinţi, atunci ainevoie de mai multe documente. Consimţământul celuilalt părinte este necesar pentru deplasarea copilului în alt stat membru al Uniunii Europene, indiferent dacă minorul este din cadrul ori din afara căsătoriei. Chiar și în cazul divorțului dintre părinți, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinţi, în cazul în care instanța judecătorească nu decide altfel.
Dacă apar neînțelegeri între părinți în privința ieșirii minorului din țară, aceștia se vor adresa instanţei de tutelă, care va lua în considerare concluziile raportului referitor la ancheta psihosocială și va hotărî potrivit interesului superior al copilului (art. 486 Cod civil).