Practic statul trebuia să intervină în economie prin protejarea burgheziei autohtone. Se urmărea dezvoltarea capitalului românesc, prin măsuri de descentralizarea administrativă, impozit progresiv pe venit, dezvoltarea învăţământului, largi drepturi pentru muncitori, ziua de lucru de 8 ore sau îmbunătăţirea situaţiei funcţionarilor. Toate trebuiau implementate prin dezvoltarea capitalului autohton, nu prin capital străin.

Preşedinţii PNL în perioada adevăratului liberalism românesc, Ion I.C. Brătianu, Vintilă Brătianu, I.G. Duca. şi Constantin Brătianu, erau opozanţii împrumuturilor externe. Aşa se naşte şi termenul de ”naţionalism economic”,  ulilizarea strict a industriei româneşti ca măsură a ieşirii din recesiune.

Practic atât statul care beneficia de taxe cât şi industria autohtonă aveau de câştigat. Era un câştig de ambele părţi iar politica urmărea să creeze o economie care să aducă profit strict mediului autohton. Rezultatele începeau să se vadă. Economia României se afla într-o evidentă creştere. Lentă, este adevărat, tot procesul de altfel impunea un ritm de creştere lent, dar economia României interbelice începea să se pună pe picioare.

Cam așa arăta un guvern liberal, în 1922: Președintele Consiliului de Miniștri -Ion I.C. Brătianu, la 19 ianuarie 1922. Ministru de stat Ion Inculeț, Ion Nistor. Ministrul de interne General Artur Văitoianu ,Ion I.C. Brătianu. Ministrul de externe Ion Gh. Duca. Ministrul finanțelor Vintilă I.C. Brătianu. Ministrul justiției - Ioan Th. Florescu, George G. Mârzescu. Ministrul de război - Ion I.C. Brătianu, General Gheorghe Mărdărescu. Ministrul lucrărilor publice - Constantin Banu, Aurel Cosma, General Traian Moșoiu. Ministrul agriculturii - Alexandru Constantinescu. Ministrul comunicațiilor - Constantin Angelescu, General Traian Moșoiu, General Artur Văitoianu. Ministrul industriei și comerțului -Vasile P. Sassu, Tancred Constantinescu. Ministrul instrucțiunii publice -Constantin Angelescu. Ministrul cultelor și artelor - Constantin Banu, Alexandru Lapedatu . Ministrul muncii și ocrotirii sociale - George G. Mârzescu. Ministrul sănătății - Nicolae N. Săveanu,Nicolae Chirculescu. Comparați, dacă puteți, și dacă nu vă e rușine…

Cred că vorbim, totuși degeaba. Actualul PNL a renunțat de mult la particula ”Național”. Dar asta se vede pregnant acum, când un astfel de partid istoric a putut să cadă în așa hal, încât președintele lui a ajuns să poată fi un individ care a trăit toată viața din salariu de la stat, sau din stipendiile unor oameni de afaceri. Mai mult decât atât, partidul a fost trădat și vîndut de acest om, în schimbul șefiei camerei Deputaților, unui partid de sorginte marxistă, o adunătură de derbedei, - a doua generație de securiști,  școliți în occident, pentru a putea fi mai ușor împinși de „tăticii” lor în zona de recuperare a puterii politice, pierdută de ei în 1989.

Prin ”vînzarea” la taraba politică a  ministerului Justiției unui astfel de exponent neomarxist, care are ca palmares întelectual doar reprezentarea în instanță a lui Radu Mazăre, obținerea frauduloasă a unei locuințe de la Stat și adusul boxei pentru a creea zgomot în Parlamentul româniei, se impune românilor, pe linie de Drepturile Omului, un fapt care o să ne coste scump, ne spun specialiștii : libertatea celuilalt nu reprezintă limitarea libertatii proprii, ci condiția de realizare a libertății sale.

Aceste cuvinte pot fi seducatoare pentru proști, dar în viziune marxistă separația dintre stat si societate nu exista. Statul este societatea, iar partidul este statul.  Prin urmare, dreptul statului, adică al Partidului, reprezintă dreptul individului. Concluzia firească este că individul nu are alt drept decât cel pe care i-l fixeaza statul. Nu mai contează, pentru micii ”vagabonzi politici” adunați în partidul USR, de către dl. Coldea ceeace numim ”Drepturile Omului”.

Trimisul imberb al lui Marx pe postul vîndut de Luduvic Orban USR-ului, vrea să desființeze Secția Specială  de Investigare a Magistraților, singura instituție care dădea speranță Judecătorilor cinstiți din România.  Am citit undeva o frază memorabilă: ”Unii resimt o bucurie tâmpă, pentru că asemenea violuri ale Justiției mai sunt încă posibile.

Nu am să le spun decât atât: faptul că un monstru hidos bântuie ucigaș pe culoarele Justiției, oricâte servicii ar aduce el prin eliminarea indezirabililor și intimidarea șovăielnicilor, nu face altceva decât să omoare orice pretenție de demnitate a Cetății și să deschidă drumul unor atrocități din ce în ce mai bolnave, din ce în ce mai distructive”.

”Protocoalele - spunea curajoasa Dana Gîrbovan recent -,  au fost făcute împotriva justiţiei, nu au fost făcute pentru justiţie. Au fost făcute cu încălcarea legii, ăsta este cel mai grav lucru pentru că X când e cercetat are un Cod de procedură penală unde scrie ce poate face procurorul, cine ne ascultă… Or, în spatele acestei legi există un protocol secret care îţi modifică normele din procedura asta. După zece ani de anticorupţie suntem priviţi ca una dintre cele mai corupte ţări. Nu doar că nu avem o ţară curăţată, dar avem o ţară în care drepturile fundamentale au fost încălcate, cu instituţii praf, cu lipsă de încredere.

Ministrul lui Marx în actualul sinistru guvern uită, sau nu-i pasă de mizerabilele protocoale dintre justiție și serviciile secrete, - denunțate de nu mai puțin curajosul Eduard Hellwig, șeful SRI -, care au legiferat implicarea ofițerilor serviciilor secrete în anchetele penale. Uită micul Marx de sutele, poate miile de destine distruse, ale unor oameni nevinovați, de cei omorâți în pușcării, de distrugerea capitalului romînesc. Asta e cinismul neo-marxiștilor. Să mănînci ciozvîrta puterii cu mîinile năclăite de sînge nevinovat.

„S-a prăbuşit literalmente încrederea în justiţie. Nu există în sistem nimeni la care să te poţi raporta şi să spui: uite am încredere în persoana respectivă! O parte a judecătorilor contestă existenţa abuzurilor care s-au făcut, legitimează protocoalele, refuză să-şi asume la nivel de sistem orice tară a lui. CSM a avut o poziţie constantă în care a blocat orice critică la adresa DNA. E ușor hilar, dar în același timp și ușor problematic, pentru că există multe situații în care CSM-ul nu-şi îndeplinește obligațiile pe care le are în sistem.

Opiniile sunt și ele diferite. Judecătorii nu sunt toți supraoameni, făcuți pe un calapod. Sunt diferențe de generații, diferențe de viziune. (…) Noi trebuie să învățăm să le ascultăm și să ni le asumăm. Este greșit să vii să te victimizezi, să spui că ești sub atacuri. Dar dacă nu nu-ți asumi niciodată greșelile pe care le-ai făcut, ca sistem, n-o să câștigi nici încrederea cetățenilor și nici n-o să-ți rezolvi problemele”.

Cred că așa trebuie să gîndească un magistrat, și, mai ales, un ministru al Justiției. Dar sunt slabe șanse ca doamna Gîrbovan să ajungă ministru, din păcate, deși, dacă ar fi fost propusă de liberali, asta ar fi reabilitat și PNL, (vândut și deposedat de principii și ideologie de către un președinte cu creierii fierți în alcool, tînărului nou-născut Marx), cunoscut de-a lungul lungii istorii a liberalismului, ca fiind singurul partid susținător al respectării Drepturilor Omului.

”Dispar, cum poetiza Mircea Ivănescu, tot felul de lucruri în jurul nostru – şi sentimente,

şi fiinţe – şi noi, cei care stăm la mijloc, şi ne uităm

cum pier, şi lasă goluri, şi cum golurile se umplu

ca nişte sticle, cu amintiri care iau forma acestor goluri,

adică a acestor sentimente pierdute (sau numai o aparenţă a acelor fiinţe care au pierit – pentru că o fiinţă

nu se face din nou din amintiri –) noi cei care stăm

la mijloc rămânem mereu singuri.

Numai că amintirile – ni se pare nouă – ne fac să uităm cât de singuri, şi încă mai singuri rămânem”. Și noi tăcem. Iar sîngele nevinovat picură și pe mîinile noastre, doar pentru că am tăcut și n-am făcut nimic ca să împiedicăm aceasă crimă…