După tentativa de lovitură de stat eșuată din Turcia, în 15 iulie, au apărut nenumărate teorii ale conspirației. Ziarele pro-guvernamentale au susținut că agenți ai CIA au condus puciul de pe o insulă din Marea Marmara; că un general american în retragere a trimis miliarde de dolari unor soldați turci; că SUA au ordonat forțelor armate turcești să îl omoare pe președintele Recep Erdogan.

Un cotidian islamist a numit, recent, Germania „stat dușman” și a publicat o fotografie a Angelei Merkel într-o uniformă nazistă.

Sentimentul anti-occidental este în creștere, relevă o analiză publicată de The Economist. Un sondaj de opinie a arătat că 84% dintre turci cred că cei care au pus la cale lovitura de stat eșuată au primit ajutor extern, mai mult de 70% suspectează că e mâna Americii.

Erdogan și miniștrii săi au acuzat Vestul că are standarde duble și a avertizat cu privire la deteriorarea gravă a relațiilor bilaterale, dacă SUA nu-l extrădează pe clericul islamist Fehtullah Gulen din Pennsylvania, pe care-l acuză de orchestrarea loviturii de stat.

În parte, este și vina Occidentului. Cu excepția Americii și a Germaniei, cele mai multe state nu au condamnat lovitura de stat, ceea ce a dat naștere unor suspiciuni că așteptausă vadă cum se va termina toată treaba. Ca răspuns la măsurile luate de guvern, cancelarul austriac a cerut UE să suspende negocierile de aderare a Turciei la UE, iar Curtea Supremă din Germania a interzis lui Erdogan să se adreseze unei manifestații organizate în Koln, prin intermediul unei înregistrări video. Până acum, niciun șef de stat din UE nu a fost în Turcia, pentru a-și exprima solidaritatea cu victimele. O vizită la Ankara a vicepreședintelui american Joe Biden, în 24 august, este percepută ca fiind „prea puțin, prea târziu”. „SUA ar fi trebuit să își exprime sprijinul politic mai puternic, mai devreme”, a spus Unal Cevikoz, fost ambasador turc în Marea Britanie.

Politicienii turci, inclusiv cei din opoziție, acuză Vestul că este mai critic la adresa răspunsului guvernului la lovitura de stat decât față de carnagiului din timpul puciului. Unii diplomați occidentali recunosc că nu au vorbit despre violențele teribile care au făcut 270 de morți. „Nu există înțelegere în Europa că lucrurile ar fi fost mult mai rele dacă lovitura de stat ar fiavut succes”, spune unul dintre ei. „Pentru turci, acesta a fost un test de loialitate și Europa l-a picat”, adaugă el.

Europa se teme, pe bună dreptate, că măsurile luate împotriva simpatizanților lui Gulen au ieșit de sub control. Au fost arestați, suspendați sau demiși din funcții mai mult de 80.000 de oameni - soldați, judecători, profesori, polițiști, oameni de afaceri și chiar oficiali din fotbal. Aproape 100 de jurnaliști au fost reținuți și mai mult de 100 de mijloace de comunicare în masă au fost închise, iar infractorii de drept comun au fost eliberați pentru a face loc celor politici.

Resentimentele împotriva Vestului și a Guleniștilor au reușit să facă ceea ce n-a reușit Erdogan, în ultimii ani: să atragă o largă majoritate a turcilor de partea sa. De la finalul lunii iunie, sondajele arată o creștere a susținerii președintelui de la 47% la 68%. La o adunare la care a vorbit Erdogan, la începutul acestei luni, au ieșit în stradă un milion de oameni, ca și lideri ai două din trei partide de opoziție.

Între timp, s-au strâns relațiile cu Vladimir Putin și Rusia. Deși NATO nu trebuie să se teamă că Turcia se va retrage din Alianță, Putin va continua să încerce să îndepărteze Ankara de America și UE și „el poate face acest joc mai bine decât oricine altcineva”. Timp de un deceniu, guvernul cândva pro-european al Turciei s-a îndepărtat de Vest, iar după răspunsul ambivalent al Vestului la lovitura de stat, distanța s-ar putea mări.